Ziua Națională a României sărbătorită la Milano | Dumnezeiasca Liturghie la moaștele Sfântului Ambrozie
Vineri, 1 decembrie 2023, Preasfințitul Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie în Bazilica Sfântul Ambrozie din Milano, pe altarul sub care sunt așezate moaștele Sfântului Ierarh.
Preasfinția sa a fost înconjurat de un sobor de clerici din Protopopiatele Lombardia 1, 2 și 3, precum și din orașele Torino și Padova, din care au făcut parte: Preacucernicul Părinte Protopop Ionuț Radu (Lombardia I), Preacucernicul Părinte Protopop Pompiliu Nacu (Lombardia II), Preacucernicul Părinte Protopop Marius Floricu (Piemonte I), Preacucernicul Părinte Protopop Gheorghe Verzea (Triveneto IV) și Preacucernicul Părinte Traian Valdman, vicar onorific al eparhiei.
La eveniment, alături de numeroșii credincioși, au participat și domnul Gheorghe-Florin Cârciu, Secretar de Stat al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni și Arhiepiscopul catolic de Milano, Excelența Sa, Monseniorul Mario Enrico Delpini.
După încheierea Sfintei Liturghii, s-a săvârșit tradiționala slujbă de Te Deum, sub coloanele din incinta Bazilicii Sfântul Ambrozie, în prezența credincioșilor și a autorităților române amintite, care au rostit câte un cuvânt ocazional.
Departamentul de Comunicare și Imagine al EORI
Viața Sfântului Ambrozie
Sfântul Ambrozie s-a născut, cel mai probabil, la Trier, în Germania, cândva între anii 337 și 340, într-o familie de rang senatorial, creștină. Tatăl său era prefect al Galliei Narbonensis; mama sa avea preocupări literare. A primit o aleasă educație la Roma, urmându-l pe tatăl său în carieră. După aprofundarea studiilor în literatură, drept și retorică, a fost ales de pretorul Anicius Probus în consiliul din Liguria și Emilia, devenind apoi prefect consular (cu reședința la Milano). Aici și-a dovedit calitățile de foarte bun administrator.
La moartea episcopului (arian) Auxentie de Milano, în anul 374, scaunul episcopal rămâne vacant; între ortodocși și arieni ale loc o acerbă dispută pentru succesiune. În mijlocul acestei crize, Ambrozie ține, în mijlocul mulțimii adunate, un discurs conciliator, care îi atrage simpatia poporului care îl aclamă atunci ca pe singurul candidat capabil să îi succeadă lui Auxentie (deși Ambrozie era încă numai catehumen). Începe să învețe intensiv teologia creștină, sub supravegherea preotului Simplician din Roma, își împarte averea săracilor și se consacră cu totul Bisericii. Este botezat, apoi este, în scurt timp, hirotonit, trecând prin toate treptele clericale, până ce devine episcop de Milano.
A apărat credința ortodoxă a Sinodului de la Niceea, intrând curând în conflict cu arienii, foarte influenți încă la Mediolanum, precum și la curtea imperială. Iscusința argumentațiilor sale l-a convertit pe împăratul roman Grațian (375-383), fiul lui Valentinian I, dar nu și familia foarte tânărului său frate vitreg, co-împăratul Valentinian al II-lea (375-392), care rămâne de partea arienilor.
Agravându-se controversele religioase, Sf. Ambrozie reușește să îl convingă pe Grațian să convoace un sinod general al episcopilor occidentali, la Aquileia. Sinodul a fost convocat la Aquileia, în anul 381, reunind 32 de episcopi occidentali și a fost prezidat de Ambrozie. Sinodul i-a cerut lui Paladie să-și apere convingerile, însă acesta refuză să recunoască autoritatea Sinodului, considerându-l nereprezentativ pentru întreaga Biserică. Sinodul îi depune din treaptă pe Paladie și Secundian, singurii episcopi arieni rămași, consolidând astfel poziția ortodocșilor în partea occidentală a Imperiului.
În anul 384, însă, familia lui Valentinian, în frunte cu mama sa Justina, precum și mai mulți clerici și laici aderă public la credința ariană și îi cer episcopului Ambrozie să li se dea două biserici din Milano și din suburbii. Sfântul Ambrozie a refuzat, susținând cauza ortodoxă atât înaintea poporului, cât și a administrației imperiale. Nu acceptă să le cedeze nici măcar o singură biserică, considerând că nu există un „drept la erezie”.
Sfântul Ambrozie fost un predicator foarte popular și foarte respectat, predica lui convertindu-l pe cel care va deveni Fericitul Augustin; a introdus o serie de reforme în celebrarea cultului public. A introdus cântarea antifonală în Biserică (alternanța a două coruri în cântarea bisericească), scriind el însuși o serie de imnuri. Tradiția liturgică întemeiată de el se păstrează parțial până astăzi în Biserica Catolică din Milano, sub numele de „ritul ambrozian”.
Fiind un orator talentat, care vorbea în predicile sale despre problemele actuale și inclusiv despre chestiuni legate de Curtea imperială, fiind totodată și foarte aproape de săraci, și-a atras dragostea poporului, însă de multe ori s-a expus mâniei și invidiei curții imperiale.
Abilitatea sa diplomatică era și ea recunoscută, Sf. Ambrozie fiind rugat să intervină atunci când, după asasinarea lui Grațian, în Galia, uzurpatorul Magnus Maximus (sau Maximian) se proclamă pe sine împărat în locul acestuia și caută să treacă Alpii spre Italia. Ambrozie este trimis să medieze o împăcare între Maximus și Valentinian, însa, până la urmă, nu reușește, iar Maximian cucerește Italia și chiar orașul Milano, dar va fi ucis la scurt timp, din porunca împăratului de Răsărit, Teodosie I, care devine astfel ultimul împărat al întregului Imperiu Roman.
Teodosie I este cel care a proclamat creștinismul ca religie de stat, interzicând vechile credințe păgâne, prin așa-numitele „decrete teodosiene”, în concordanță și cu ceea ce susținea Sf. Ambrozie, căruia îi este uneori atribuit îndemnul pentru instituirea acestora. Totuși, ca urmare a masacrării populației orașului Tesalonic (masacru ordonat, în anul 390, de Teodosie, drept represalii pentru asasinarea guvernatorului local), Sf. Ambrozie îl excomunică pe împărat, cerându-i să facă pocăință publică. Teodosie dă curs cererii sfântului Ambrozie, primind apoi iertarea. De asemenea, după înfrângerea rebeliunii uzurpatorului Eugeniu, Sf. Ambrozie intervine pe lângă împărat pentru a obține iertarea celor care-l susținuseră pe acesta.
Sfântul Ambrozie a trecut la Domnul în ziua de 4 aprilie 397, la doi ani după moartea lui Teodosie, și este pomenit în ziua de 7 Decembrie. Urmașul lui Ambrozie ca episcop al Milanului a fost Simplician.
RO 
IT