Tăierea-împrejur cea după Trup a Domnului | Taina inimii tăiate împrejur

Tăierea-împrejur cea după Trup a Domnului | Taina inimii tăiate împrejur

Ev. Luca 2, 20-21; 40-52

În această zi binecuvântată prăznuim Tăierea-împrejur cea după Trup a Domnului Hristos, care la prima vedere, pare a fi doar un vechi obicei, un semn distinctiv al poporului Israel, prin legământul făcut de Dumnezeu cu Avraam – devenit însă, în lumina Evangheliei, o taină adâncă a mântuirii noastre.

Vechiul Testament ne descoperă Tăierea-împrejur ca un legământ între Cel care ne dăruiește viață și Avraam, tatăl a multor neamuri, fiind un semn al alegerii și al apartenenței la poporul ales – „Iar legământul dintre Mine şi tine şi urmașii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziți, este acesta: toți cei de parte bărbătească ai voștri să se taie împrejur” (Fc. 17, 10). Prin această rânduială, fiecare prunc de parte bărbătească, a opta zi după naștere, când primea numele, intra sub ocrotirea lui Dumnezeu, urmând să-I slujească toată viața.

Acest semn exterior însă, ascundea o realitate spirituală mult mai profundă: necesitatea unei schimbări interioare, a unei curățiri adânci a inimii care trebuia, prin tainica tăiere-împrejur, dăruită lui Dumnezeu.

În Hristos, Tăierea-împrejur capătă o semnificație cu totul nouă. Ea nu mai este doar un semn exterior, ci o taină a inimii, o schimbare adâncă, o mișcare lăuntrică a harului care devine lucrător. Sfântul Apostol Pavel ne spune că: „tăierea împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă; a cărui laudă nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu” (Rm. 2, 29).

Această tăiere-împrejur, prescrisă de Legea Vechiului Testament, a fost împlinită și de Mântuitorul Hristos, deși El, ca Dumnezeu și Om, nu avea nevoie de aceasta (de altfel creștinii vor renunța la tăierea-împrejur cea după trup după cum ne relatează Faptele Apostolilor). Prin această smerită supunere la Legea dată lui Avraam de către Dumnezeu, Hristos ne arată iubirea Sa cea nemăsurată față de neamul omenesc și dorința arzătoare de a-l mântui.

Taina numelui

La opt zile după Naștere, Hristos primește numele de „Iisus”, (Ιησούς în greacă) care înseamnă – YHWH (Dumnezeu) cel care mântuiește, de unde și cuvântul preluat în română – Mântuitorul. Sfântul Efrem Sirul ne spune că: „Numele lui Hristos este plin de lumină, iar cel ce-L cheamă cu credință primește în sufletul său raza harului dumnezeiesc”. Numele lui Iisus ne este dăruit tuturor ca armă împotriva păcatului și ca izvor de mântuire, de unde și taina praznicului de astăzi – care descoperă nu doar tăierea cea exterioară ci și numele primit care aduce viață.

Cel Care se naște din Fecioară Iisus Hristos – Mântuitorul, Unsul lui Dumnezeu, la opt zile plinește rânduiala legii. El, Hristos Domnul (Mesia cel așteptat de veacuri) vine cu smerenie să mântuiască poporul lui Dumnezeu, și prin el, toate popoarele lumii.

Tăierea-împrejur, astăzi primită de Hristos – acel legământ dintre Dumnezeu și poporul ales, astăzi împlinit, – se descoperă având o semnificație mult mai profundă decât un simplu obicei. Este tăierea inimii de la păcat și dăruirea întregii vieții lui Dumnezeu – Hristos fiind primul care împlinește cu adevărat acest lucru.

De la Vechiul la Noul Testament

Sfântul Apostol Pavel, în epistolele sale, ne dezvăluie legătura dintre Vechiul și Noul Testament, arătându-ne că legea cea veche, cu poruncile ei, era doar umbra celor viitoare (gând preluat și tâlcuit atât de frumos de Sfântul Vasile cel Mare).

Tăierea împrejur, ca și celelalte rânduieli vechi testamentare, era un îndemn la sfințenie, un îndemn pregătitor pentru Evanghelia lui Hristos care urma să fie descoperită. Legea, însă, nu putea să mântuiască, ci doar să arate, să descopere, să prorocească venirea celui care va aduce cu adevărat mântuirea – Hristos Domnul.

Tot marele Pavel ne arată în Epistola sa către Galateni: „că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă” (Gal. 6, 15). Domnul nostru, deși nu avea nevoie de această rânduială după trup a iudeilor, S-a supus rânduielii Legii pentru a arăta că El a venit în lume nu ca să strice Legea, ci să o împlinească, să o desăvârșească în lumina harului.

De la Tăierea-împrejur la Botez

Ce semnificație are acest eveniment pentru noi, creștinii? Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că Tăierea-împrejur este o preînchipuire a Botezului creștin. Așa cum tăierea-împrejur era un semn al legământului celui vechi, tot așa și Botezul este semnul legământului celui nou, al Bisericii creștine. Prin Botez, ne lepădăm de păcat și ne îmbrăcăm în Hristos, devenind astfel fii ai lui Dumnezeu după har.

Tăierea-împrejur are și o dimensiune eshatologică. Ea ne amintește de venirea Împărăției lui Dumnezeu, atunci când toate neamurile se vor închina lui Hristos și vor primi pecetea lui Dumnezeu. Prin Tăierea-împrejur, Hristos ne deschide calea spre îndumnezeire, spre asemănarea cu Dumnezeu și ruperea de la cele pământești pentru a ne uni întru totul cu cele Cerești.

Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul ne vorbește despre o mulțime nesfârșită de oameni, din toate neamurile, care stau înaintea tronului lui Dumnezeu, având pe frunte pecetea numelui Lui și a Mielului Său – „după acestea, m-am uitat şi iată mulţime multă, pe care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul şi semințiile şi popoarele şi limbile, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcați în veșminte albe şi având în mână ramuri de finic” (Apoc. 7, 9) – această pecete este, de fapt, harul Sfântului Duh, care ne sfințește și ne unește cu Hristos pentru veșnicie.

Sfântul Chiril al Alexandriei ne spune atât de frumos că: „prin Tăierea-împrejur a trupului, Hristos a prefigurat tăierea împrejur a inimii, pe care Duhul Sfânt o săvârșește în cei credincioși”. Acest act simbolizează îndepărtarea păcatului și curățirea inimii. În Noul Testament, tăierea-împrejur devine una duhovnicească, prin Botez și printr-o viață în și cu Hristos.

Tăierea-împrejur și identitatea creștină

Prin Botez, creștinii devin părtași la moartea și învierea lui Hristos și sunt astfel tăiați-împrejur față de păcat – „Au nu știți că toți câți în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, așa să umblăm şi noi întru înnoirea vieții; Căci dacă am fost altoiți pe El prin asemănarea morții Lui, atunci vom fi părtași şi ai învierii Lui, cunoscând aceasta, că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, ca să se nimicească trupul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai păcatului. Căci Cel care a murit a fost curățit de păcat” (Rm. 6, 3 – 7).

Prin harul lui Dumnezeu, creștinii devin o nouă făptură în Hristos (creația purtând și pecetea harului mântuitor), depășind vechea identitate marcată de păcat și de cădere. Creștinul este chemat la o viață de sfințenie, de asemănare cu Hristos, care este o continuă tăiere împrejur a patimilor.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că: „Hristos S-a supus Legii, nu pentru că avea nevoie de aceasta, ci pentru ca să ne învețe pe noi ascultarea și să dezlege blestemul Legii prin împlinirea ei”. Prin Tăierea-împrejur, Mântuitorul a arătat că El nu a venit să desființeze Legea, ci să o împlinească în mod desăvârșit, pentru ca noi, prin El, să intrăm în Noul Legământ, cel al harului și al iubirii dumnezeiești.

Această ascultare ne învață să împlinim cu smerenie voia lui Dumnezeu, chiar și atunci când nu înțelegem pe deplin toate tainele Lui. Prin smerenie, devenim făpturi noi în Hristos și moștenitori ai Împărăției vestite.

Taina iubirii față de oameni

Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a născut în lume ca om, luând asupra Sa firea noastră pământească. Și totuși, El rămâne Dumnezeu, necreat și nemuritor. Tăierea-împrejur a Domnului este astfel un paradox: Dumnezeu, Cel fără de păcat, primește un semn al legăturii pământești, al omenirii căzute. Însă, prin aceasta, El se solidarizează în chip tainic cu noi, oamenii, și ne arată că a luat asupra Sa toată firea noastră omenească, cu căderile și neasumările ei.

Sfântul Ioan Gură de Aur, meditând asupra acestui praznic, spune că: „Tăierea-împrejur a Domnului este o taină a iubirii lui Dumnezeu față de oameni”. Dumnezeu, în iubirea Sa nesfârșită, nu S-a îndepărtat de noi, ci S-a făcut unul dintre noi, împărtășind suferințele și durerile noastre. Prin rana trupului Său, Hristos vindecă rănile sufletelor noastre.

Astăzi, când sărbătorim Tăierea-împrejur după Trup a Domnului, suntem chemați să ne întrebăm: Ce înseamnă pentru noi această taină? Cum putem să trăim în viața de zi cu zi această schimbare interioară, această tăiere împrejur a inimii? Sfântul Apostol Pavel ne dă răspunsul: „Îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceți spre pofte” (Rm. 13, 14).

A ne îmbrăca în Hristos înseamnă a ne lăsa îmbrățișați tainic de Duhul Sfânt, a ne asemăna cu El în cuget, în cuvânt și în faptă. Înseamnă a ne lepăda de omul cel vechi, cu patimile lui, și a ne îmbrăca în omul cel nou, creat după chipul lui Dumnezeu celui viu.

Tăierea-împrejur a Domnului în ziua de astăzi – cele trei trepte

• Schimbarea inimii: Tăierea-împrejur ne îndeamnă la o continuă schimbare interioară, la lepădarea de păcat și la îmbrăcarea în Hristos – „Căci, câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat… Iar dacă voi sunteți ai lui Hristos, sunteți deci urmașii lui Avraam, moștenitori după făgăduință” (Gal. 3, 27, 29);
• Lupta duhovnicească: Viața creștină este o luptă continuă împotriva păcatului și a potrivnicului. Tăierea împrejur ne amintește că trebuie să ne înarmăm cu armele Duhului Sfânt pentru a birui în această luptă – „îmbrăcându-vă cu platoșa dreptății, și încălțați picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luați pavăza credinței, cu care veți putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului. Luați şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu” (Ef. 6, 14 – 17);
• Unitatea în Hristos: În Hristos, toate barierele dintre oameni sunt dărâmate. Tăierea-împrejur ne unește într-un singur Trup, în Biserica lui Hristos – „Este un trup şi un Duh, precum şi chemați ați fost la o singură nădejde a chemării voastre; Este un Domn, o credință, un botez, Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toți”  (Ef. 4, 4-6);
• Mărturia vieții: Ca și creștini, suntem chemați să fim mărturisitori ai lui Hristos în lume. Tăierea-împrejur ne îndeamnă să trăim o viață sfântă și să fim un exemplu vrednic pentru cei din jur – „Căci nu mă rușinez de Evanghelia lui Hristos, pentru că este putere a lui Dumnezeu spre mântuirea a tot celui care crede, iudeului întâi, şi elinului” (Rm. 1, 16).

–

Praznicul Tăierii-împrejur a Domnului este și un îndemn la sfințire. Este un îndemn la a ne lupta cu păcatul, cu răutatea, cu toate cele ce ne despart de Dumnezeu. Este un îndemn la a ne apropia de Dumnezeu prin rugăciune, prin post, prin spovedanie și împărtășanie. Să cerem astăzi, mai mult ca oricând, cu toată inima, ca Duhul Sfânt să lucreze în noi, să ne sfințească și să ne facă vrednici de Împărăția Cerurilor.

Să ne întrebăm la acest ceas de prăznuire: Suntem noi cu adevărat tăiați împrejur în duh? Ne-am lepădat cu adevărat de păcatele noastre? Trăim cu adevărat o viață nouă în Hristos? Sau poate că încă mai ducem o viață împărțită, între cele vechi și cele noi – între cele căzute ale trupului și cele dumnezeiești, ale duhului?

–

Tăierea-împrejur a Domnului este pentru noi un îndemn la ascultare, la smerenie și la curăția inimii. Sfântul Grigorie de Nyssa ne îndeamnă astfel: „Dacă Hristos a împlinit cele trupești pentru noi, cu atât mai mult trebuie noi să împlinim cele duhovnicești pentru El”.

Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dăruiască puterea de a ne desăvârși în Hristos și de a deveni cu adevărat fii ai Săi, tăiați-împrejur fiind tainic la inimă, care poartă pecetea harului mântuitor!

† Atanasie de Bogdania