Selectează o Pagină

Loading

Din minunile Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul

„Domnul Panaghiotis Dascalakis din Zaharos-Ileias (Grecia) ne scrie următoarele: «Pe data de 26 Martie 1965 m-am îmbolvăvit grav şi medicul m-a trimis la spitalul Pirgos. Acolo m-au consultat medicii, mi-au făcut radiografii şi patru serii de injecţii. Cu toate acestea eu continuam să am dureri îngrozitoare şi să mă simt rău. Mai mult, am început să paralizez de la mijloc în jos. Până la urmă am paralizat de tot. Când au văzut asta, doctorii îngrijoraţi au chemat un medic ortoped din Patra, care mi-a dat imediat trimitere la Spitalul Asklipieion din Atena. M-au luat cu o ambulanţă şi m-au dus acolo. Mă însoţea şi tatăl meu. Acolo mi-au făcut iarăşi o sumedenie de analize, fără să poată să-mi stabilească un diagnostic concret. Eu aveam dureri din ce în ce mai mari în fiecare zi. A trebuit chiar să mă izoleze într-o cameră singur, atât de tare mă tânguiam de durere. În cele din urmă m-au dus la chirurgie şi mi-au făcut nişte injecţii cu novocaină şi mai mult de 120 de radiografii. Rezultat, zero. Durerile la fel de mari şi de insuportabile. Într-o zi o soră medicală mi-a spus să iau cartea despre minunile Sfântului Nectarie şi să o citesc. Aşa am şi făcut. Era cartea lui D. Papagopolos «Nimic nu este incurabil pentru Sfântul Nectarie». A doua zi de dimineaţă au venit doctorii la mine şi mi-au spus că o să-mi facă o nouă analiză; eu eram în dureri groaznice la limita răbdării. M-au pus într-o poziţie ciudată, cu capul în jos şi mi-au atârnat de fiecare picior câte 14 kilograme de greutate. Apoi mi-au făcut şi două injecţii cu novalzină, la fiecare două ore, pentru calmarea durerilor. Peste câteva momente i-au strigat pe asistenţi ca să mă pregătească pentru intervenţie chirurgicală. În acea clipă asistenta care-mi spusese de carte îmi şopteşte: «Roagă-te la Sfântul Nectarie şi o să te faci bine»! Şi cu adevărat, am zis atunci din tot sufletul meu: «Sfinte Nectarie al meu, luminează-i pe doctori ca să găsească bine locul unde trebuie să fiu operat şi să mă vindece, sau de nu, fă în aşa fel să nu găsească nimic şi fă-mă Sfinţia Ta bine»! Aşa s-a şi întâmplat. M-au luat la chirurgie şi m-au ţinut şapte ore pe masa de operaţie. Mi-au făcut mielografie, mi-au introdus în coloana vertebrală un lichid şi apoi 17 puncţii. La sfârşit mi-au spus să-mi chem trei dintre rudele principale ca să le spună ceva. M-au luat cu targa şi m-au dus în cameră paralizat. Ai mei au venit şi le-au spus că trebuie să dea semnătură de aprobare, pentru a mi se tăia piciorul stâng. Altfel voi rămâne complet paralizat. Era în 21 Iunie. A doua zi, pe la cinci dimineaţa, numai ce văd că apare în faţa uşii Sfântul Nectarie (slăvit să fie numele lui în veci). Eu din cauza durerilor insuportabile şi a oboselii mă uitam la el un pic nervos, parcă dispreţuitor, nu l-am recunoscut deodată. Mă strigă: «Dascalaki…! De ce te uiţi aşa la mine, ţi se pare ciudat că te strig pe nume»? S-a apropiat de patul meu, mi-a atins piciorul care voiau să mi-l taie şi mi-a spus: «O să te fac bine şi o să mergi din nou. M-ai auzit? Eu acuma plec.» Plecă surâzând şi se duse la asistenta şefă (cea care îmi dăduse cartea) şi îi spuse: «Papadopol, să iei ulei de la candela Sfântului Nectarie şi să îl ungi pe Dascalaki pe picioare, pentru că va merge din nou!» Aceea se duse şi luă într-adevăr ulei de la candela Sfântului, vine la mine în cameră şi mă priveşte cu o privire pierdută, năucită şi îmi spune: «Dumneata eşti sau văd iarăşi vreo fantomă…»? Îi răspund: «Eu sunt, a fost Sfântul Nectarie la mine şi m-a făcut sănătos…»! Eram şi eu de altfel, foarte speriat şi surprins. Aceea, când a auzit ce i-am spus a căzut jos leşinată. Au alergat ceilalţi ca să o ajute şi i-au chemat apoi pe toţi doctorii. Când s-au adunat cu toţii le-am spus: «Eu nu mai cred deja în îngrijirea medicală ci cred în puterea dumnezeiască. Voi merge desculţ până la Mânăstirea Sfântului Nectarie, cel care m-a vindecat, ca să mă închin şi să-i mulţumesc»! Unul dintre medici îmi spuse: «Nu te duce chiar acum, o să ai iar probleme, o să te doară picioarele…»! I-am răspuns: «Acela care m-a ajutat să mă ridic din pat şi care mi-a oprit durerile îngrozitoare pe care le aveam, acela mă va ajuta şi să ajung până la dânsul…»! Mi-au spus să nu mă grăbesc, cel puţin. Să-l aştept şi pe directorul spitalului, care urma să vină la ora opt dimineaţa, ca să vadă şi dânsul minunea care s-a întâmplat. Şi întradevăr peste două ore a sosit şi directorul spitalului, m-a consultat şi mi-a spus: «Oriunde ai fi mers, la orice spital din ţară sau din străinătate nu te-ai fi făcut bine. Nici noi nu te-am făcut bine. Doar Sfântul Nectarie şi Dumnezeu te-au vindecat. Şi vom consemna acest caz în analele spitalului. Aşa a şi făcut. A doua zi au chemat şi ziarişti de la mai multe ziare centrale pentru a scrie un articol despre minunea care se întâmplase cu mine. M-au luat asistentele şi m-au plimbat prin tot spitalul, ca să mă vadă toţi pacienţii şi să creadă şi ei. Din clipa în care Sfântul Nectarie m-a atins sunt perfect sănătos. Am ieşit apoi din spital şi m-am dus desculţ, aşa cum promisesem, până în Eghina şi m-am închinat la Sfintele Sale Moaşte. Doctorii mi-au confirmat din nou mai apoi, că potrivit analizelor, am avut o formă gravă de poliomielită, incurabilă din punct de vedere medical, oriunde m-aş fi dus în lume. De atunci, nu încetez să dau Slavă lui Dumnezeu şi Sfântului Nectarie, zi şi noapte.”

Sursa: Diac. drd. Morlova Nicușor, Sfântul Nectarie Taumaturgul, Viața, Minunile, Acatistul, Paraclisul și Slujba, Editura Egumenița, pp.151-154.

Youtube
Instagram
Whatsapp
Telegram
Telegram
Telegram
Copiază
ro_RORO