Acest Sfânt Părinte s-a născut într-o familie nobilă dar păgână din Sicilia. Convertit la creștinism, tatăl său se opune cu violență, Urs fuge la Ravena unde se face plăcut localnicilor prin sfințenia sa. Astfel, ajunge al șaisprezecelea episcop al Ravenei pentru 26 de ani, revigorând viața duhovnicească a localnicilor. Cea mai veche sursă despre biografia Sfântului Urs este lucrarea Liber pontificalis ecclesiae ravennatis sau Cronica episcopală a Ravenei, scrisă de Andrea Agnello, preot și istoric din secolul al IX-lea. Această lucrare are o importanță deosebită pentru episcopia Ravenei pentru că pune la un loc informații de pe parcursul a opt secole, despre monumentele și episcopii Ravenei dar și omilii către cler și popor, strânse de Agnello.
În anul 402, Sfântul Urs transferă definitiv sediul episcopal de la Classe la Ravena, în același an Ravena devenind și capitala Imperiului Roman de Apus sub împăratul Onoriu. La Ravena, Sfântul Ierarh ridică reședința episcopală (unde și locuiește) și catedrala episcopală înfrumusețându-le cu stucaturi aurite și mozaic. Catedrala a primit hramul Sfintei Învieri, fiind sfințită chiar de praznicul Învierii Domnului, în anul 407, la 3 aprilie. Biserica, în stil paleocreștin, măsura 60 m lungime și 35 m lățime, având plan navat cu cinci nave, dintre care cele două nave laterale erau egale iar nava centrală lată cât cele două laterale. Mai târziu această catedrală este denumită ”bazilica Ursiana” în onoarea ctitorului ei principal, Sfântul Ierarh Urs.
Provenind dintr-o familie nobilă cu multe bunuri materiale, Sfântul Urs donează toată averea sa bisericii din Ravena, constituind un patrimoniu bogat, cunoscut la mijlocul secolului al V-lea din scrierile Sfântului Grigorie cel Mare. De asemenea, odată cu păstorirea sa este răspândit în Ravena și cultul sfinților sicilieni. În lista ierarhilor Ravenei, Sfântul Urs este precedat de Liberiu al III-lea, succesor fiindu-i Sfântul Petru Hrisologul (2 dec.) – important scriitor bisericesc. De la unii istorici aflăm că Sfântul Urs era văr cu Sfântul Vasanie, episcop de Lodi (19 ian.).
Pomenirea Sfântul Ierarh Urs se face încă din secolul al VI-lea, mărturie fiind mozaicul din bazilica Sant’Apollinare in Classe unde este reprezentat, printre alți Sfinți Ierarhi ai Ravenei, în veșminte arhierești, ținând evanghelia în mână și binecuvântând.
Nu se cunoaște locul unde a fost înmormântat dar, după istoricul Agnello, mormântul Sfântului ar fi fost între altar și tronul arhieresc, în catedrala pe care a ctitorit-o, ipoteză care nu este veridică, o dată pentru că în secolul al V-lea era interzisă înmormântarea în interiorul spațiului sacru, apoi pentru că în urma unor săpături făcute în anul 1517 nu s-a descoperit niciun mormânt în zona indicată.
Sfântul Ierarh Urs a trecut la Domnul în ziua de 13 aprilie a anului 426, la praznicul Învierii Domnului.
Pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Urs, Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!
Presbitera Andreea Tatiana Stîngă
RO 
IT