Selectează o Pagină

Loading

Sfântul Orontie s-a născut în anul 22 d.H. în cetatea Rudiae (în zilele noastre fiind identificată cu resturile arheologice din orașul Lecce), într-o familie nobilă păgână, tatăl său fiind trezorierul împăratului și fiind succedat de acesta la vârsta de 35 de ani. La naștere a primit numele de Publio. A îmbrățișat creștinismul cunoscându-l pe Titus Iustus din Corint (Fapte 18,7). Acesta, fiind trimis de către Sfântul Apostol Pavel la Roma cu o scrisoare pentru comunitatea de acolo -unele surse susținând că ar fi fost chiar epistola către romani-, a naufragiat pe țărmul cetății Lecce (azi plaja San Cataldo) și a fost salvat de Orontie și Fortunat, nepotul său, în timp ce se aflau la vânătoare. Iust le-a predicat celor doi despre adevărul creștin și i-a botezat, Publie luând numele de Orontie care se traduce prin ”înviat”.

Cei trei au început a propovădui dragostea lui Dumnezeu pentru neamul omenesc, pe mulți învățând și botezând, dar vicleanul vrăjmaș dorind pierzarea sufletelor a pus pe preoții păgâni să îi denunțe la pretorele roman. Acesta a dat ordin ca Iustus și Orontie să aducă jertfă zeului Jupiter. Deoarece au rămas neclintiți în mărturisirea credinței au fost puși la cazne și apoi închiși.  Fiind eliberați după o vreme, Sfântul Iust a plecat la Roma pentru a-și încheia misiunea primită de la Apostolul Pavel.

Întorcându-se la Lecce și găsindu-i la fel de tari în credință pe Orontie și Fortunat îi invită la Corint unde au fost primiți de Apostolul Pavel. Acolo, Orontie este hirotonit episcop pentru Lecce, iar Fortunat predecesor al său, Iustus urmându-i în misiune. Ajunși la Lecce și Salento, au adus pe mulți la credința în Hristos. Înăsprindu-se persecuțiile împotriva creștinilor, fiind împărat Nero și guvernator la Lecce, Antonin, Orontie, Fortunat și Iustus au fost constrânși la un exil forțat. Aceasta fiind situația și-au început călătoria misionară în regiunea Apulia-Lucania (Puglia-Basilicata) săvârșind Sfânta Liturghie în mai multe orașe: Ostuni, Turi, Siponto, Potenza, Taranto, și în grote săpate în pământ, cu ajutorul oferit de creștinii convertiți, scăpând astfel de persecuțiile lui Nero și Antonin.

Întorși la Turi, au fost prinși de soldați și duși la Lecce pentru a fi judecați iar după un proces sumar, acuzați fiind de trădare față de zeii statului (perduellio), sunt condamnați la moarte prin decapitare, conform legii ordinii romane. După unsprezece zile de chinuri și promisiuni amăgitoare, au fost duși în afara cetății, la trei km depărtare și uciși prin decapitare. Trupurile lor au fost adunate  și îngropate în mare secret în moșia unei creștine pe nume Petronila.

În cinstea martiriului său a fost construit un paraclis iar în 1907 au fost începute lucrările pentru o biserică, Santuario di Sant’Oronzo fuori le mura. Sfinții Orontie, Fortunat și Iust(us) sunt prăznuiți împreună și pe 26 august.

Psa. Andreea Tatiana Stîngă

Youtube
Instagram
Whatsapp
Telegram
Telegram
Telegram
Copiază
ro_RORO