IGNATIE CĂTRE ROMANI
Ignatie, numit și Teoforul, Bisericii celei miluite prin măreția Tatălui Celui prea înalt și a lui Iisus Hristos, singurul Lui Fiu, Bisericii celei iubite și luminate prin voința Celui ce voiește pe toate câte sunt, potrivit credinței și dragostei lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, Bisericii care este și stă în frunte în țara romanilor, vrednică de Dumnezeu, vrednică de cinste, vrednică de fericire, vrednică de laudă, vrednică de a dobândi ce dorește, vrednică de curăție, Bisericii care stă în fruntea dragostei, care ține legea lui Hristos, care poartă numele Tatălui, pe care o și salut în numele lui Iisus Hristos, Fiul Tatălui ; celor uniți, după trup și duh, cu toată porunca Lui, celor plini, fără deosebire, de harul lui Dumnezeu și celor curățiți de orice culoare străină, multă bucurie fără prihană în Iisus Hristos, Dumnezeul nostru.
CAPITOLUL I
1. Prin rugăciunile mele către Dumnezeu am să reușesc să vă văd fețele voastre cele vrednice de văzut și să primesc chiar mai mult decât am cerut; că, fiind înlănțuit în Hristos Iisus, nădăjduiesc să vă îmbrățișez; și dacă va fi voia lui Dumnezeu să fiu învrednicit să merg până la capăt. 2. Începutul este bine rânduit, dacă dobândesc harul de a primi neîmpiedicat moștenirea mea. Mă tem, însă, ca dragostea voastră să nu-mi facă nedreptate; că vouă vă este ușor să faceți ce voiți; dar mie îmi este greu să dobândesc pe Dumnezeu, dacă voi nu mă veți cruța.
CAPITOLUL II
1. Nu vreau ca voi «să plăceți oamenilor, ci să plăceți lui Dumnezeu» (I Tesaloniceni 2, 4), precum și plăceți. Nici eu nu voi avea vreodată un prilej ca acesta să dobândesc pe Dumnezeu și nici voi, dacă veți tăcea, nu veți putea să vă înscrieți numele la o faptă mai bună. Dacă veți tăcea cu privite la mine, eu voi fi cuvânt al lui Dumnezeu: dar dacă-mi veți iubi trupul meu, voi fi doar glas (sunet gol). 2. Nu-mi dați mai mult decât aceea de a fi jertfit lui Dumnezeu (Filipeni 2, 17; 2 Timotei 4, 6); jertfelnicul este încă gata; voi, ajungând prin dragoste cor, să cântați Tatălui în Hristos Iisus, că Dumnezeu a învrednicit pe episcopul Siriei să fie găsit vrednic de a veni din răsărit în apus. Că bun lucru este a apune din lume spre Dumnezeu, pentru a răsări în Dumnezeu.
CAPITOLUL III
1. Niciodată n-ați pizmuit pe nimeni; pe alții i-ați învățat. Eu, însă, vreau să fie trainice acelea, pe care le porunciți prin învățăturile voastre. 2. Mie cereți-mi numai atât: putere pentru cele dinlăuntrul meu și din afara mea, ca nu numai să grăiesc, ci să și voiesc, nu numai să-mi spun creștin, ci să și fiu găsit creștin. Dacă voi fi găsit, pot să-mi și spun și creștin; atunci sunt credincios, când nu mă arăt lumii. 3. Nu este bine a te arăta (cf. Matei 6, 1-18). 4. Că Dumnezeul nostru Iisus Hristos se arată mai ales când este în Tatăl. Când creștinismul e urât de lume, nu-i o faptă de înduplecare, ci de măreție.
CAPITOLUL IV
1. Scriu tuturor Bisericilor și le poruncesc tuturora, că eu de bunăvoie mor pentru Dumnezeu, dacă voi nu mă împiedicați. Vă rog să nu-mi arătați o bunăvoință nepotrivită. Lăsați-mă să fiu mâncare fiarelor, prin care pot dobândi pe Dumnezeu. Sunt grâu al lui Dumnezeu și sunt măcinat de dinții fiarelor, ca să fiu găsit pâine curată a lui Hristos. 2. Mai degrabă, lingusiți fiarele, ca ele să-mi fie mormânt și să nu lase nimic din trupul meu; ca nu adormind să fiu povara cuiva. Atunci voi fi cu adevărat ucenic al lui Iisus Hristos, când nici trupul meu nu-l va vedea lumea. Faceți rugăciuni lui Dumnezeu pentru mine, ca să fiu găsit, prin aceste unelte (dinții fiarelor), jertfă lui Dumnezeu. 3. Nu vă poruncesc ca Petru și Pavel. Aceia erau apostoli; eu, un osândit ; aceia, liberi (I Corinteni 9, 1); iar eu, până acum, rob. Dar dacă sufăr, voi fi un dezrobit al lui Hristos (I Corinteni 7, 22) și voi învia liber în El. Acum când sunt înlănțuit, învăț să nu doresc nimic.
CAPITOLUL V
1. Din Siria până la Roma, mă lupt cu fiarele pe uscat și pe mare, noaptea și ziua, înlănțuit de zece leoparzi, adică de o grupă de ostași; aceștia, chiar când le faci bine, se fac mai răi. Cu nedreptățile lor, capăt mai multă învățătură; «dar nu cu aceasta m-am îndreptățit» (I Corinteni 4,4). 2. Aș dori ca fiarele să-mi fie pregătite și mă rog să-mi fie îndată gata. Am să le lingușesc, ca să mă mânânce iute, nu precum se tem unii, și nu se ating de ele. Iar dacă nu vor voi de bună voie, eu le voi sili. 3. Iertați-mă! Eu știu ce mi-i de folos. Acum încep să fiu ucenic! Nici o făptură din cele văzute și din cele nevăzute să nu caute să mă împiedice de a dobândi pe Hristos! Să vină peste mine foc și cruce, haite de fiare, tăierea cărnii, împărțirea trupului, risipirea oaselor, strivirea mădularelor, măcinatul întregului trup, relele chinuri ale diavolului. Să vină toate, numai să dobândesc pe Hristos !
CAPITOLUL VI
1. La nimic nu-mi vor folosi desfătările lumii, nici împărățiile veacului acestuia. «Mai bine-mi este să mor» (I Corinteni 9, 15) în Hristos Iisus, decât să împărățesc marginile pământului. Pe Acela Îl caut, Care a murit pentru noi; pe Acela Îl vreau, Care a înviat pentru noi. 2. Nașterea mea mi-i aproape. Iertați-mă, fraților! Să nu mă împiedicați să trăiesc, să nu voiți să mor! Nu-l dați lumii pe cel care voiește să fie al lui Dumnezeu, nici nu-l amăgiți cu materia! Lăsați-mă să primesc lumină curată! Ajungând acolo, voi fi om! 3. Îngăduiți-mi să fiu următor al Pătimirilor Dumnezeului meu! Dacă-L are cineva în el, să se gândească ce vreau și să aibă milă de mine, pentru că știe cele care mă apasă (Filipeni 1, 23).
CAPITOLUL VII
1. «Stăpânitorul veacului acestuia» (Ioan 14, 30) vrea să mă răpească și să strice gândurile mele despre Dumnezeu. Nimeni, dar, dintre cei de față să nu-l ajute! Mai bine fiți cu mine, adică cu Dumnezeu! Să nu căutați că vorbiți de Iisus Hristos, dar să doriți lumea. 2. Invidia să nu se sălășluiască în voi. Nici dacă v-aș ruga, când aș fi lângă voi, să nu mă ascultați, ci ascultați cele ce vă scriu. Vă scriu fiind viu și dorind să mor. Dorința mea a fost răstignită și nu este în mine foc, care să iubească materia, ci «apă vie» (Ioan 4, 10; 7, 38), care grăiește în mine și-mi spune dinăuntrul meu: «Vino, la Tatăl !». 3. Nu mă bucur de hrana cea stricăcioasă, nici de plăcerile vieții acesteia. Vreau pâinea lui Dumnezeu, care este trupul lui Iisus Hristos, Cel din sămânța lui David (Ioan 7, 42; Romani 1, 3), iar băutură vreau sângele Lui, care este dragoste nestricăcioasă.
CAPITOLUL VIII
1. Nu vreau să mai trăiesc după oameni. Și va fi aceasta, dacă voi o voiți. Voiți, ca și voi să fiți voiți! 2. Vă cer aceasta în puține cuvinte. Credeți-mă ! Iisus Hristos vă va arăta, că spun adevărul. Nemincinoasă e gura, în care Tatăl a vorbit cu adevărat. 3. Rugați-vă pentru mine, ca să câștig. Nu v-am scris după trup, ci după gândul lui Dumnezeu. Dacă voi pătimi, mi-ați făcut voia; dacă voi fi respins, m-ați urât.
CAPITOLUL IX
1. Pomeniți în rugăciunile voastre Biserica din Siria, care are păstor pe Dumnezeu în locul meu. Însuși Iisus Hristos îi va fi episcop și dragostea voastră. 2. Eu mă rușinez să spun că sunt dintre ei, că nici nu sunt vrednic, fiind cel din urmă între ei și născut înainte de vreme (I Corinteni 15, 8). Totuși aș avea mila de a fi cineva, dacă dobândesc pe Dumnezeu. 3. Vă îmbrățișează duhul meu și dragostea Bisericilor, care m-au primit în numele lui Iisus Hristos, nu ca pe un călător. Că Bisericile, care nu se aflau în calea mea cea după trup, mergeau înaintea mea din oraș în oraș.
CAPITOLUL X
1. Vă scriu acestea din Smirna prin efesenii cei vrednici de fericire. Este cu mine împreună cu alții multi și Crocu, nume scump mie. 2. Despre cei care au sosit înainte de mine din Siria în Roma spre slava lui Dumnezeu, cred că știți; acestora să le spuneți că și eu sunt aproape. Toți sunt vrednici de Dumnezeu și de voi. Se cuvine ca voi să-i ajutați în toate. 3. V-am scris acestea în ziua a noua înainte de calendele lui septembrie (24 august). Fiți sănătoși până la sfârșit în răbdarea lui Iisus Hristos.
Sfântul Ignatie Teoforul, Epistola către Romani, în Scrierile Părinților Apostolici, colecția Părinți și scriitori bisericești volumul 1, traducere, note și indici de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1979, p. 174-177.
Foto credit: Basilica.ro
