Sfântul Sfințit Mucenic Concordie era originar din Roma -fiu al unui om virtuos pe nume Gordian-, și ipodiacon al bisericii Romei. Dorind acesta o viață mai apropiată de Hristos, și-a părăsit tatăl și s-a retras în zona Spoleto, provincia Umbria. Trăind în post și rugăciune, mulți îl căutau pentru cuvânt de folos și întărire în dreapta credință. Auzind atunci, împăratul păgân Marc Aureliu de virtuțile acestuia, s-a gândit să-l atragă la închinarea cea idolească. Sfântul Concordie a fost prins de generalul Torcoatus în pustiul Umbriei, și fiind adus în fața și întrebat fiind cine este, Concordie a răspuns: „Creștin este numele meu”. „ Nu te întreb de Dumnezeul tău, ci de numele tău”, îi spuse generalul. „Creștin, ți-am spus, eu sunt al lui Iisus Hristos și nimeni și nimic nu mă v-a despărți de Stăpânul meu”. Atunci, Torcoatus a ordonat să fie bătut cu toiege și trimis în închisoare. Aici, Sfântul Concordie petrecea în post și rugăciune, fiind întărit și hrănit de un înger al Domnului. După o vreme, generalul încercă să-l întoarcă pe Concordie cu vorbe dulci și amenințări însă, Concordie rămase constant în credința sa. Nesuportând vicleanul vrăjmaș tăria sa duhovnicească, l-au întins pe un suport de lemn și i-au rupt oasele cu fiare legate de tot trupul, apoi l-au aruncat în închisoare, lăsându-l să moară de foame. În timpul acestor chinuri, Concordie se bucura și se ruga ”Slavă Ție, Doamne Iisuse!”
După trei zile, Torcoatus, nemairăbdând credința lui Concordie, a trimis după el doi soldați și un preot păgân pentru a-l păcăli cu vorbe fumoase și a-l atrage la închinarea la idoli. Fiind dus în fața zeului Jupiter, Concordie și-a arătat indignarea scuipând asupra lui. În acel moment unul dintre soldați i-a tăiat capul, primindu-și astfel sfârșitul mucenicesc.
Psa. Andreea Tatiana Stîngă
RO 
IT