Selectează o Pagină

Loading

Părintele nostru Anicet era de neam sirian, din cetatea Emesei, din tată binecredincios cu numele Ioan, legionar roman, stabilit în Emesa. A succedat la tronul episcopal pe Sfântul Sfințit Mucenic Pius I (11iul.) în anul 157, după unele surse 155, fiind al unsprezecelea episcop al Romei, în timpul împăraților Antonin cel Pios și Marc Aureliu. Episcopatul său a cunoscut o perioadă tulbure a bisericii Romei. Deși discutăm abia despre jumătatea secolului al II-lea, floarea putregăioasă a ereziilor era în creștere. Astfel, el a luptat împotriva gnosticismului și a marcianismului, care în vremea sa au început să aibă mai puțini adepți. Este primul episcop al Romei care dă noi canoane, după cele ale Sfinților Apostoli, referitoare la organizarea administrativă a Bisericii,  alegerea mitropoliților, arhiereilor și preoților dar și la portul exterior al acestora, stabilind ca aceștia să poarte părul capului tăiat. De asemenea, trimite o epistolă către episcopii și clerul din Galia (Franța de azi) în care le explică cum trebuie făcută organizarea teritorială între eparhii, Anicet scriindu-le clericilor: ”Întreaga viață a clericilor trebuie să fie distinsă de cea a laicilor.”

În timpul episcopatului său, a fost vizitat de Sfântul Policarp, episcop al Smirnei, pentru a discuta data de prăznuire a Paștilor, cele două episcopii având reguli diferite de a prăznui Învierea Domnului, astfel în Smirna se prăznuia în ziua a patrusprezecea Nisan (Quartodeciman), ceea ce coincidea cu Paștile evreilor, indiferent în ce zi a săptămânii cădea această dată, iar în Roma, Paștile se prăznuiau duminica, așa cum fusese Învierea Domnului. Cei doi Ierarhi nu au ajuns la stabilirea unei idei comune – acest fapt fiind hotărât mai târziu, la Primul Sinod Ecumenic (325), care a stabilit ca ziua Paștilor să fie în prima duminică după lună plină, după echinocțiul de primăvară (21 martie), amânându-se cu o săptămână dacă se întâmpla să coincidă cu Paștele iudaic-, dar au liturghisit împreună și s-au bucurat de frățietatea în Hristos Domnul, Anicet fiind foarte ospitalier cu Ierarhul Policarp, ajuns la vârsta bătrâneților.

Importanța scaunului episcopal din Roma, dar și deschiderea Sfântului Anicet către creștinii din Orient se pot deduce și din vizitele altor creștini ai vremii printre care; Sfântul Iustin, Martirul și Filosoful (1 iun.) și istoricul Hegesip. În ultimul an al episcopatului său, Sfântul Anicet a hirotonit șaptesprezece preoți, patru diaconi și nouă ierarhi pentru diferite zone ale imperiului.

Sfântul Ierarh Anicet a trecut la Domnul în 17 aprilie anul 166, fiind numit martir dar fără a se cunoaște date concrete despre martiriul său. Este primul ierarh al Romei, înmormântat în Catacombele Sfântului Calist de pe via Appia, ca mai apoi, în 1607, sfintele sale moaște să fie mutate în capela palatului Altemps (Museo Nazionale Romano), capelă special construită pentru a adăposti sfintele moaște ale Sfântului Anicet, fiind primul ierarh al Romei ale căror sfinte moaște se află adăpostite într-un context privat.

Pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Anicet, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi!

Psa. Andreea Tatiana Stîngă

 

ro_RORO
Copy link