Aglaia sau Aglaida era fiica unui fost antipat al Romei, bucurându-se de o mare avere moștenită de la părinții ei. Dar fiind tânără și împodobită cu frumusețea cea după fire, își petrecea zilele în desfrânare, viețuind în păcatul trupesc cu un tânăr chipeș și slujitor credincios al său pe nume Bonifatie. Acesta era biruit și de patima beției, dar mai apoi s-a arătat ales mucenic al lui Hristos și mult răbdător în chinuri. Deși era muncit de patimi, Bonifatie avea, totuși, și fapte bune: era iubitor de săraci și străini, ostenindu-se spre milostenii și avea multă durere de inimă pentru cei aflați în nevoi.
Faptele bune ale lui Bonifatie erau cunoscute tuturor, căci miluia cu dărnicie, arăta dragoste celor împovărați și pătimea întristare cu cei necăjiți, având întru sine gândul de a-și îndrepta viața oarecând. Dar Domnul a văzut aplecarea cea bună a sufletului său și nu l-a lăsat până în sfârșit în adâncul necuvioaselor patimi, ci a chivernisit și mântuirea lui.
În acea vreme de aspră prigoană pentru creștini, Aglaia i-a cerut lui Bonifatie să-i aducă sfinte moaște pentru a le păstra în casa ei. Aceasta a grăit către slujitorul său unele ca acestea: „Știi, frate, cu câte păcate ne-am îngreunat și nicidecum nu ne îngrijim de cele ce vor să fie! Cum vom sta înaintea înfricoșatei judecăți a lui Dumnezeu, unde avem să primim munci grele după faptele noastre? Eu am auzit de la un oarecare bărbat binecredincios că, dacă cineva are sfinte moaște ale celor ce au pătimit pentru Hristos și le cinstește pe cât se poate, acela mult ajutor află către mântuire și în casa aceluia nu se mai înmulțește păcatul. Apoi, încă și de răsplătire veșnică se învrednicește, pentru că în aceeași fericire veșnică se va îndulci, de care se satură și sfinții mucenici. Și mulți chiar acum, după cum se spune, intră pentru Hristos în nevoințele cele frumoase, dându-și trupurile spre răni și primesc cunună mucenicească. Deci, slujește-mi, tu, la aceasta, căci a venit vremea ca să arăți câtădragoste ai către mine. Mergi cu sârguință în părțile acelea unde se aude de prigoană și de muncirea creștinilor și te sârguiește a aduce moaștele oricăror sfinți mucenici, ca să le ținem la noi cu cinste și să-i zidim acelui sfânt biserică. Căci îl vom avea pe acela totdeauna nouă păzitor, ajutor și de-a pururea mijlocitor către Dumnezeu”.
Bonifatie a plecat cu bucurie, primind de la stăpâna sa mulțime de aur, cu care să cumpere de la păgâni sfinte moaște și să miluiască pe cei săraci. De asemenea, Aglaia a pregătit aromate, pânză și toate cele de trebuință pentru înfășurarea trupurilor sfinților.
Părăsind casa și mergând spre caii care îl ducea,Bonifatie i-a zis stăpânei sale, râzând: „Ce va fi, doamnă, de nu voi găsi vreun mucenic acolo unde mă duc și de vor aduce la ține trupul meu muncit pentru Hristos? Oare îl vei primi cu cinste?”. Dar ea, știind că este plin de patimi, l-a mustrat, zicând: „Acum nu este vreme de glumit, frate, ci de bună cucernicie. Căci trebuie în calea aceasta a te păzi cu mare grijă, de toată neorânduiala și gluma; și cu cinste și cu bună credință să săvârșești toate, apoi cu blândețe și cu înfrânare să călătorești, că vezi că slujești moaștelor sfinților, de care nu suntem vrednici nu numai a ne atinge, ci nici măcar a căuta spre dânsele. Deci, mergi în pace, iar Domnul Care a primit chipul robului și Și-a vărsat sângele pentru noi, să trimită cu tine pe îngerul Său, neaducîndu-Și aminte de păcatele noastre, ci să îndrepteze mergerea și întoarcerea ta bine și cu sporire bună”.
Purtând în suflet mustrarea stăpânei sale, Bonifatie cugeta întru sine cum se va atinge de sfintele moaște cu mâinile sale necurate. Pătruns de pocăință pentru viața sa departe de Dumnezeu, a început să postească și să se roage cu sârguință. Intrând în Tars, i-a lăsat pe ceilalți robi cu caii la o gazdă spre a se odihni după osteneala drumului, iar el a plecat să-i afle pe creștinii dați la chinuri. Toți acei creștini erau munciți pentru mărturisirea dreptei credințe, dar pătimeau în feluri diferite, fiind întăriți de harul Duhului Sfânt.
Fiind uimit de tăria mucenicilor, Bonifatie s-a aprins și el de dorul mucenicesc. Îmbrățișându-i pe mucenici, a zis cu glas mare: „Mare este Dumnezeul creștinilor, mare este Cel ce ajută robilor Săi și îi întărește întru atâtea munci”. Apoi s-a apropiat de mucenici și le săruta picioarele sau le cuprindea mădularele rămase din trupurile lor, rugându-se să primească și el cununa muceniciei.
Sfântul Bonifatie a mărturisit și el în fața judecătorului că este creștin, iar acela i-a spus: „Apropie-te, Bonifatie, mai înainte până nu-ți rup trupul și oasele și jertfește zeilor, ca să-ți mijlocești multe bunătăți; căci și pe zei vei milostivi și de muncile ce au să-ți fie te vei izbăvi, iar de la noi cu multe daruri te vei îmbogăți”. Iar Bonifatie a răspuns: „Nu se cuvine nici măcar a răspunde la aceste cuvinte ale tale; însă, zic ceea ce am zis de multe ori: sunt creștin și numai această vei auzi de la mine, iar dacă nici aceasta nu suferi a auzi, atunci fă cu mine ceea ce-ți place”. Atunci, judecătorul a poruncit să fie dezbrăcat și spânzurat cu capul în jos, apoi să fie cumplit bătut. Astfel, carnea cădea de pe el, văzându-se oasele, dar mucenicul lui Hristos se întărea privind pe ceilalți creștini pătimind și el tare.
Judecătorul îl ispitea și în chinuri, spunându-i: „O! Bonifatie, începuturile muncilor să-ți fie în destul pentru sfătuirea ta, ca să-ți alegi ce este mai bun. Ai gustat acum dureri cumplite, deci miluiește-te acum, ticăloase și apropiindu-te, jertfește zeilor, iar de nu, îndată să începi a pătimi mai mari și mai cumplite munci”. Iar sfântul Bonifatie a răspuns: „Pentru ce îmi poruncești a face cele necuviincioase, o! nebunule. Eu nici cu auzul nu pot răbda de pomenirea zeilor tăi și tu îmi poruncești să le jertfesc lor?” . Apoi, judecătorul a poruncit să-i bage trestii ascuțite pe sub unghiile mâinilor și picioarelor și i s-a turnat plumb în gură, dar și atunci, ridicându-și mâinile în sus, se ruga astfel: „Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce m-ai făcut mai tare decât muncile, fii și acum împreună cu mine, ușurîndu-mi durerile, Cela ce Însuți ești mângâierea mea și cu dinadinsul arată că-mi ajuți a birui pe satana, cum și pe acest judecător nedrept, că pentru Tine pătimesc acestea, precum Însuți știi”. I-a rugat și pe mucenicii împreună pătimitori să se roage pentru el, ca Dumnezeu să-i dea răbdare până la sfârșit.
Poporul s-a minunat de o astfel de pătimire și a strigat: „Mare ești Dumnezeule al creștinilor! Mare ești, Împărate Hristoase și toți credem în Tine, Doamne!” Atunci oamenii au aruncat cu pietre asupra judecătorului, iar el a fugit poruncind să-l țină sub strajă pe mucenic.
A doua zi, după a încetat tulburarea poporului, judecătorul a venit din nou la judecată hulind numele Domnului. Auzind acestea, Sfântul Bonifatie i-a batjocorit pe zei, defăimând nebunia celor ce se închină lor. De aceea, a fost aruncat într-un cazan cu smoală aflat pe foc. Iar îngerul Domnului a rourat pe mucenic în cazan, iar smoala s-a vărsat, arzând pe mulți păgâni.
Atunci judecătorul a poruncit să fie tăiat cu sabia. Înainte de a fi ucis, mucenicul s-a rugat astfel: „Doamne, Doamne, Dumnezeule, să mă întâmpine pe mine milele Tale și acum fii mie ajutor că vrăjmașul meu să nu-mi împiedice calea văzduhului, pentru păcatele mele cele făcute întru nebunie. Primește sufletul meu în pace și mă rânduiește împreună cu cei ce și-au vărsat sângele pentru Tine și și-au păzit credința până la sfârșit. Iar pe turma cea câștigată cu cinstitul Tău sânge, adică pe poporul Tău, Hristoase, cel de o fire cu mine, izbăvește-l de toată necurăția și rătăcirea păgâneasca, căci bine ești cuvântat în veci, Amin”.
Astfel a fost tăiat cu sabia, curgând din rană sânge și lapte. Văzând această minune, cinci sute cincizeci de păgâni s-au creștinat. Robii Aglaiei rămași la gazdă credeau că el s-a îmbătat și petrece cu femei desfrânate, văzând că întârzie să vină. Apoi au început a-l căuta prin cetate și l-au întâlnit pe fratele judecătorului, care le-a spus că un om cu înfățișarea descrisă de ei a fost ucis ziua trecută cu sabia pentru Hristos. Mergând la locul de execuție, l-au aflat pe Sfântul Bonifatie și i-au lipit capul de trup, rușinându-se de gândurile pe care le aveau mai înainte.
Privind fața sfântului, au văzut că acesta și-a deschis ochii săi și le-a zâmbit cu dragoste, arătând că le iartă greșelile. Iar ei se rugau astfel: „Nu pomeni, robule al lui Hristos, fărădelegile noastre, căci cu nedreptate osândeam viața ta și nebunește râdeam de tine”. Dând paginilor cinci sute de galbeni, slugile au luat trupul și capul Sfântului Bonifatie și l-au uns cu aromate, punându-l în pânză curată și apoi într-o raclă.
Apropiindu-se de Roma, îngerul Domnului i-a vestit în vis Aglaei, zicând: „Primește pe acela care odinioară ți-a fost slugă, iar acum este frate al nostru și împreună slujitor. Primește pe acela care ți-era rob, iar acum este stăpân al tău și de acum cu bună cinstire să îl cinstești, căci este păzitor al sufletului tău și apărător al vieții tale”. Iar aceasta, cutremurată de vis, a ieșit întru întâmpinarea Sfântului Mucenic Bonifatie împreună cu un cleric. Amintindu-și de proorocia Sfântului, a zidit o biserică prealuminată în numele lui la cincizeci de stadii de Roma. Acolo a așezat sfintele lui moaște și se săvârșeau multe minuni cu rugăciunile mucenicului, mulți bolnavi și îndrpziți aflând tămăduire. După aceasta, Aglaia și-a împărțit averile la săraci și a petrecut cincisprezece ani în mare pocăință, trecând cu pace la Domnul și fiind îngropată lângă mormântul Sfântului Bonifatie. Sunt pomeniți în 19 decembrie.
Tropar
Mucenicul Tău, Doamne, Bonifatie, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; căci luând Crucea, ai urmat lui Hristos; și luptând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii se bucură, Cuvioasă Aglaia, duhul tău.
BIBLIOGRAFIE
Calendarul tuturor Sfinților de peste an și locurile din Italia unde se pot cinsti moaștele lor, Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului, Roma, 2019.
Sinaxarul Mare al lunii decembrie, Editura Doxologia, Iași, 2014.
https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-mucenic-bonifatie
