Acest Sfințit Părinte, tămăduitorul de lepră în cetatea Lodi (Vecchio) din regiunea Lombardia, s-a născut în anul 319 în Sicilia, din tată păgân, Sergiu cu numele, care era prefect al cetății. La doisprezece ani este trimis la Roma pentru a-și continua studiile. Acolo este inițiat în învățăturile creștinești de preotul Iordan, un preot bătrân cu trăire sfântă pe care Domnul îl înștiințează unde să îl găsească și cum să îl instruiască pe Vasanie.
După trei zile de post și rugăciune stăruitoare, Vasanie împarte două treimi din averea sa săracilor, pregătindu-se astfel pentru primirea Tainei Botezului și făcându-se mădular al lui Hristos.
Aflând tatăl său acestea și indignat fiind de alegerea fiului său pe care îl dorea urmaș în administrația Siciliei, trimite soli la Roma pentru a-l aduce acasă cu forța. Vasian, în timp ce se ruga în biserica Sfântului Ioan Evanghelistul, primește poruncă de la Domnul să părăsească Roma. Vasanie își ia o slugă creștină cu el și pleacă spre Ravena la rudenia sa, Urs, episcopul cetății. În drum către Ravena, o cerboaică cu doi pui ai săi, obosiți a mai fugi de vânători, au rămas în preajma sfântului, siguri fiind de apărarea sa, și așa au scăpat. Datorită acestei minuni, orașul din apropiere și-a schimbat numele din Ficocle în Cervia, așa cum îl avem până în zilele noastre.
Ajuns la Ravena, Sfântul Vasanie alege să trăiască într-o colibă făcută cu mâinile sale în apropierea bisericii Sfântului Apolinarie unde slujea ca preot. În fiecare zi sporea în sfințenie, ajutând pe cei în suferință. Un magistrat din Ravena, cu numele Bitinie, acuzat fiind pe nedrept, de două ori a scăpat de la spânzurătoare pentru rugăciunile sfântului, căci de fiecare dată fugea din mâna chinuitorului funia ce trebuia să-i înconjoare gâtul, și schimbând prefectul pe chinuitor, asemenea se întâmplă și cu al doilea. Așa scâpănd de la moarte s-a făcut creștin și l-a urmat pe Sfântul Vasanie în credință și în purtare.
O altă minune s-a întâmplat mai apoi, căci făcând Sfântul Vasanie pomenire pentru sluga sa cea dintâi, Ajo, văzu cerurile deschise și pe Ajo bucurându-se de slava dumnezeiască, și acestea toate le văzu și Bitinie pentru a se întări în credință.
În anul 374, fiind vacant scaunul episcopal al orașului Lodi, făcând poporul și clerul rugăciune și post de trei zile, un preot al cetății și anume Sfântul Clement (17 oct.) este anunțat de un înger că Domnul a numit episcop pe Vasian, locuitor și preot al Ravenei. Plecând doi soli spre Ravena pentru a-l aduce pe sfânt la Lodi, și Vasanie primește înștiințare de la Domnul să nu se împotrivească acestora ci să le urmeze întocmai. Ajuns la Lodi, Vasian este primit cu bucurie de popor iar la poarta cetății este întâmpinat de un nobil bolnav de lepră, paralitic și mut, care prin semne îl roagă să îl vindece. Vasian dându-i sărutare frățească îl trimise sănătos la casa sa. După această minune, mulți alți leproși s-au vindecat prin Vasian făcătorul de minuni și tămăduitorul, care primind făgăduință de la Domnul că toți cei care se vor boteza în numele Sfintei Treimi vor fi sănătoși, învăța și boteza mulțimea de popor.
A fost făcut episcop în 1 ianuarie 374 și s-a jertfit necontenit pentru sănătatea sufletelor încredințate. La slujba de hirotonire a fost prezent și Sfântul Ambrozie al Milanului. Din cheltuiala sa a construit o basilică în cinstea Sfintei Treimi și a Sfinților Apostoli, basilică ce se găsește și astăzi în Lodi (Vecchio) și care a fost sfințită la 1 ianuarie 378 de Sfinții Ambrozie al Milanului (7 dec.) și de Sfântul Felix, episcop de Como (14 iul.).
Legat de Sfântul Ambrozie printr-o puternică prietenie, îi este alături în lupta contra ereticilor ce pătau dreapta credință, participând împreună la sinodul de la Acquilea (381) și la cel de la Milano (390). A participat de asemenea la înmormântarea bunului său prieten în anul 397, deseori vizitând mormântul acestuia, consolând poporul și conștientizându-l de slava dumnezeiască în care se afla Ambrozie. În ultima parte a vieții sale a luptat contra ereziilor lui Origen și Pelaghie și a invaziilor barbare.
A trecut la Domnul în data de 19 ianuarie 409, la 90 de ani, după ce a păstorit biserica din Lodi timp de 35 de ani și 20 de zile. A fost înmormântat în bazilica Sfintei Treimi și a Sfinților Apostoli, dar în secolul al XII-lea sfintele sale moaște au fost mutate în cripta Domului din Lodi (orașul nou), unde pot fi cinstite până astăzi.
Presb. Andreea Tatiana Stîngă
RO 
IT