Sfântul Ierarh Sabin a fost al doilea episcop al cetății Piacența, păstorind turma sa în perioada 375-420. De origine milaneză, era unul dintre diaconii episcopiei Mediolanului, când Sfântul Ierarh Damasie (11 dec.), episcopul Romei îl trimite la Sinodul din Antiohia (372), pentru a combate erezia ariană. Sfântul se întoarce din Antiohia cu scrisori pentru episcopii occidentali, nu mult după această întoarcere primind și el mitra arhierească. Prieten apropiat al Sfântului Ierarh Ambrozie (7 dec.) și al Sfântului Ierarh Vasanie (19 ian.), a avut o corespondență bogată cu aceștia, fiind apărător zelos al dreptei credințe contra arianismului, în anul 381, participând alături de ei și de alți episcopi italieni la Sinodul de la Aquilea.
Sfântul Ierarh Sabin a organizat viața duhovnicească a tinerei comunități creștine din Piacenza, adoptând propria Liturghie, care a rămas în vigoare până la Conciliul de la Trento (1545-1563). În anul 394, Sfântul Sabin începe construcția bisericii închinate Sfinților Apostoli, biserică construită în vecinătatea drumului care leagă Piacența de Roma. În anul 400, în urma unei descoperiri dumnezeiești, scoate spre închinare moaștele Sfântului Mucenic Antonin (30 sept.). Trupul Sfântului Mucenic se afla într-o cameră subterană de la capătul unui puț de patru metri și jumătate adâncime. Pe locul acela, Sfântul Sabin a construit o biserică în cinstea Sfântului Antonin, pe urmele căreia astăzi se găsește biserica Santa Maria in Cortina. Moaștele Sfântului Antonin au fost purtate într-o procesiune solemnă, fiind prezenți șase episcopi, până la biserica construită de predecesorul său în cinstea Sfântului Mucenic Victor Maurul (8 mai). Sfintele Moaște ale celor doi mucenici se află până astăzi într-o raclă, sub altarul principal al bisericii San Antonino.
Sfântul Ierarh Sabin este cunoscut și pentru minunea făcută când fluviul Pò a inundat mare parte din pământurile bisericii și ale agricultorilor. Această minune este consemnată și în Dialogurile Sfântului Grigorie cel Mare. Se relatează că, anunțându-l diaconul său pe Sfântul Ierarh despre apa marelui Pò, care inundase toate locurile care urmau a fi de folos pentru hrana oamenilor, Sabin a răspuns: „Mergi și spune-i: Episcopul ți-a poruncit să te oprești și să te întorci în albia ta!”. Auzind aceasta, diaconul și-a disprețuit ierarhul, desconsiderând spusele lui. Sabin și-a chemat atunci secretarul și i-a dictat astfel: „Sabin, robul Domnului Iisus Hristos, în numele Domnului Iisus Hristos îți poruncesc să nu mai ieși de acum înainte din albia ta peste aceste locuri și nici să nu mai îndrăznești a vătăma pământurile Bisericii”, rugându-l, să scrie aceste cuvinte și să le arunce în râul Pò. După ce s-a făcut așa, râul Pò s-a retras îndată în albia sa, nemai-aducând daune acestei cetăți.
Sfântul Sabin a trecut la Domnul pe 11 decembrie, anul 420. O parte din sfintele sale moaște și o bucată de țesătură îmbibată în sângele său au fost așezate sub altarul principal al bisericii care îl are ca ocrotitor.
Pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Sabin, Doamne Iisuse Hristose, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!
Psa. Andreea Tatiana Stîngă