Sfântul Ierarh Petronie, originar din Spania sau Galia, a fost al optulea ierarh de Bologna, episcopatul său desfășurându-se între anii 431-450.
Despre viața sa au scris doi contemponari ai săi, Sfântul Eucherie de Lyon (16 nov.) și Ghenadie din Marsilia. Aceștia relatează cum sfântul, ajungând la vârsta maturității, primește sarcini politice și administrative la care renunță pentru a-și dedica viața lui Hristos. La această alegere, contribuie, bine-nțeles, aleasa educație primită în familie, el îndeletnicindu-se încă de mic cu lecturarea cărților sfinte, cu rugăciunea și cu postul.
Sfântul Eucherie, într-o scrisoare către Valerian cumnatul său, îl aseamănă cu Sfinții Ambrozie al Mediolanului (7 dec.), Paulin de Nola (23 ian.), Clement Romanul (24 nov.), Vasile cel Mare (1 ian.), Grigorie de Nazians (25 ian.) care renunțaseră la bogăție, știință și putere pentru a lucra desăvârșirea, adăungând la aceștia un alt ierarh în viață, Sfântul Ilarie de Arles (5 mai), căruia Eucherie îi încredințase cei doi fii ai săi pe când acesta era monah în mănăstirea Lerin din sudul Franței.
Ghenadie îl descrie pe Petroniu ca un om cu viață sfântă, care practica încă din adolescență trăirea monahală, plin de raționalitate și cultură, om erudit care a avut rolul de prefect în Galia (402/408).
Petroniu, fiind cumnat al împăratului Teodosie al II-lea și colector de impozite pentru imperiu, a fost trimis la Roma, la ierarhul Celestin I (27 iul.), cu ocazia disputei privind o erezie. Aflându-se acolo ambasadori de la Bologna pentru a cere un ierarh după moartea episcopului Felix, Celestin primește semn de la Sfântul Apostol Petru (29 iun.) că Petroniu este următorul ierarh al Bologniei. Era anul 430.
Ajuns în cetate, Petronie o găsește într-o stare dezolantă după năvălirea barbarilor, Sfântul Ierarh dăruindu-și toată averea și tot zelul pentru a o scoate din ruină. Făcând o călătorie la Ierusalim, de unde a luat multe moaște de Sfinți, în drumul de întoarcere a trecut prin Constantinopol, a obținut numeroase beneficii pentru orașul său de la Teodosie al II-lea: extinderea zidurilor cetății, garanția unei perpetue autonomii civice, protecția imperială împotriva tuturor formelor de tiranie străină și organizarea unei școli, cea mai importantă instituție a Bologniei medievale.
În această parte a vieții sale este evidentă experiența administrativă a sfântului, care și-a asumat rolul de reconstructor al orașului, revendicator al libertății acesteia și de promotor al școlii. El a ridicat și reparat numeroase biserici, infrumusețându-le și îmbogățindu-le cu moaștele sfinților și a întărit și răspândit cultul Sfinților Mucenici Vitalie și Agricola (4 nov.) dăruind parte din moaștele lor Sfântului Ierarh Namație de Clermont (27 oct.). Tot el a ridicat și biserica San Stefano, pe locul martiriului celor doi Sfinți, Vitalie și Agricola. Totodată, și-a câștigat aprecierea tuturor acelora care l-au cunoscut datorită faptelor sale de milostenie.
A trecut la Domnul în anul 450, fiind înmormântat în biserica San Stefano. După aproape șaptesute de ani de tăcere privind personalitatea sa, sfintele sale moaște au fost descoperie pe 4 octombrie 1141, sfințenia sa fiind confirmată de nenumărate minuni. Odată cu această descoperire, Sfântul Petroniu a fost ales ocrotitor al orașului, stabilindu-se ca la fiecare hram să se aducă sfântului, de către un procurator sau un fermier, patruzeci de lumânări pentru altarul Sfântului. În 1390 se începe construcția domului în cinstea sa, în 1743 este așezat în raclă, spre închinare, cinstitul său cap, iar în 1954 restul corpului său este așezat într-unul din altarele secundare ale bisericii.
În iconografie, Sfântul Petroniu este reprezentat asemănându-se la chip cu Sfântul Ierarh Nicolae, de cele mai multe ori, ținând în mână macheta orașului Bologna.
Sfinte Ierarhe Petroniu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Psa. Andreea Tatiana Stîngă
RO 
IT