Sfântul Maximian s-a născut în orașul Pola (din Croația de azi), în anul 498. Devine diacon al curții imperiale de la Constantinopol iar în anul 545, când, Sfântul Împărat Iustinian (14 nov.) ridicat scaunul episcopal al Ravenei la rangul de arhiepiscopie, ca prim arhiepiscop a fost ales Maximian, om străin de neam dar iubitor de aproapele, fiind cunoscut ca bun păstor al celor primiți în grijă, deși inițial nu a fost acceptat de turma Ravenei. A fost hirotonit arhiepiscop pe 14 octombrie 546, în Patras. Cu blândețe și răbdare, Sfântul Maximian a câștigat sufletele credincioșilor, perioada sa de păstorire fiind una foarte bogată atât pe plan duhovnicesc cât și administrativ și cultural.
În 9 mai 549, Basilica di Sant’Apollinare in Classe a fost sfințită de Sfântul Maximian, după ce a fost înfrumusețată și împodobită cu mozaicuri deosebite.
În Basilica di San Vitale, a coordonat lucrările mozaicurilor cu suita de curte a împăratului Iustinian și a împărătesei Teodora, mozaic în care apare și Sfântul Ierarh Maximian. Lucrările au durat unsprezece luni. Sfântul Ierarh apare înalt, subțire la trup, slab la chip, chel la cap, cu părul mic și ochii albaștri, frumos ca spect general, așa cum este descris în biografia sa. Episcopatul său este caracterizat de o bogată activitate de construcție.
Pe lângă cele două biserici amintite mai sus, avem și alte monumente pe care Sfântul Maximian le-a avut în grijă. Dintre acestea, amintim bisericile: San Michele in Africisco, Sant’Agnese, Basilica Probiana, Basilica Sant’Andrea Maggiore, dar și alte construcții bisericești făcute în cetatea natală. Cel din urmă lăcaș de cult amintit aparține acelei serii de biserici care în timpul episcopatului său sau fost obiectul unor intervenții: „cu mare grijă l-a susținut cu coloane de marmură și, după ce a îndepărtat vechile structuri din lemn de nuc, l-a decorat cu marmură proconeziană”. Această biserică a fost aleasă de Maximian ca loc de înmormântare, sfintele sale moaște rămânând în această biserică până când, deconsacrată, a fost redusă la uz civil și moaștele sale aduse în domnul din Ravena, în anul 1808. Acestea au fost așezate într-o frumoasă raclă din lemn pictat, alături de cele ale Sfântului Ierarh Mărturisitor Exuperant (30 mai), sub altarul Răstignirii Domnului.
Activitatea pastorală a Ierarhului Maximian a fost marcată de multă blândețe și răbdare: nu și-a certat niciodată oile, ci le-a încurajat cu cuvântul său, le-a întărit în credință, a apropiat pe cei necredincioși, a chemat pe rătăcitori, a adunat pe cei dispăruți, a slujit săracii, a luat parte la durerea celor suferinzi iar cu blândețea sa, a îmblânzit inimile vrăjmașilor săi, pentru a împlini ceea ce este scris: ”Nu răsplătiţi nimănui răul cu rău. Purtaţi grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor.” (Rom.12:17), și în alt loc: „Întru răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre” (Luca 21:19).
Pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Maximian, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi!
preoteasa Andreea Tatiana Stîngă