Selectează o Pagină

Loading

Părintele nostru Cataldie, al cărui nume înseamnă „puternic în luptă”, s-a născut în Ratanh, Irlanda, între anii 610 și 620, într-o familie înstărită, din părinți de viță nobilă, binecredincioșii Eucho Sambriach și Aclena (Catilena Milar). De la aceștia,  Cataldie a primit moștenirea cea nepieritoare: o educație aleasă, dragostea pentru rugăciune, ascultarea,  ordinea, viețuirea ascetică și spiritul de jertfă.

Nașterea Sfântului a fost precedată de o minune. Când era aproape să se nască, o rază de lumină s-a arătat pe acoperișul casei sale, semn vădit al misiunii sale în propovăduirea creștinismului. În vremea aceea locuia în Ratanh un om foarte evlavios și sfânt numit Dionisie, care înzestrat de Dumnezeu cu duhul profeției, văzând acea lumină, s-a dus cu pași repezi spre casa Aclenei și, găsind-o închisă – pentru că simțea deja durerile nașterii-, neputând intra la ea, Dionisie,  din stradă a strigat către ea, prorocind:  „Fii cu inimă bună, femeie blagoslovită, căci vei naște un fiu binecuvântat, care în viața lui va fi propovăduitorul adevăratei credințe, cinstea părinților, a țării lui și stăpân al neamurilor străine “. S-a născut Sfântul și în același timp Aclena și-a dat duhul din cauza durerilor nașterii. Când pruncul a ieșit din pântecele mamei sale și-a dat capul fraged pe o marmură foarte tare, care, lichefiată ca ceara moale, a primit amprenta sfântului cap.

Sfântul copil Cataldie s-a ridicat, și îmbrățișând-o pe mama sa, a făcut ca sufletul să se întoarcă în trupul rece, înviind aceasta spre slava lui Dumnezeu și bucuria pruncului. Crescând copilul și îmbărbătându-se cu cele duhovnicești a ajuns la vârsta desăvârșirii și trecând părinții săi la cele veșnice, Cataldie a decis să doneze toată moștenirea lor săracilor.

A devenit apoi ucenic al Sfântului Carthagh (14 mai), stareț al mănăstirii Lismore din Irlanda, unde a fost hirotonit preot, spre folosul norodului din Lismore. Aici a construit două biserici, dintre care, una în cinstea Maicii Domnului, către care se ruga cu credință fierbinte.

În anul 637, la moartea părintelui său duhovnicesc, a fost ales succesor la conducerea mănăstirii, arătându-se părinte înțelept și dascăl pentru sufletele încredințate. Dragostea poporului pentru Cataldie a trezit și ura vrăjmașului urâtor de cele sfinte, căci ajungând minunile lui Cataldie la urechile regelui, l-a închis pe Cataldie în închisoare, acuzându-l de practicarea vrăjitoriei. Dar, în noaptea următoare, doi îngeri i-au apărut în vis, anunțîndu-l de trecerea la cele veșnice a ducelui Meltride, dar și de iertarea lui Dumnezeu în schimbul eliberării lui Cataldie și hirotonirea sa întru episcop de Rachau. Imediat ce s-a trezit, regele i-a spus soției sale cele întâmplate. În acel moment, un nunțiu a ajuns la ei și i-a informat despre moartea lui Meltride. Profeția visului se împlinise. Speriat de cele întâmplate, regele a dat ordin ca Sfântul Cataldie să fie eliberat și, pentru a fi iertat, l-a rugat să accepte Episcopia de Rachau și Ducatul de Meltride. În anul 670 a fost hirotonit episcop, păstorind turma încredințată până în anii 679 – 680 când a plecat în pelerinaj a mers în Țara Sfântă. În timpul șederii sale în Țara Sfântă, fiind în rugăciune în fața Sfântului Mormânt, Iisus i s-a arătat și i-a spus să meargă la Taranto (Italia) și să reevanghelizeze orașul care se afla în mâinile păgânilor.

Sfântul Cataldie a pornit în lunga călătorie spre Italiam cu o navă grecească care l-a determinat să debarce în portul actualului oraș San Cataldo.  Continuându-și drumul spre Taranto, conform tradiției agiografice, fiind în mijlocul unei furtuni, Sfântul și-a aruncat inelul în mare pentru a potoli furtuna iar în locul  intitulat Mar Piccolo s-a format un vârtej de apă dulce numit apoi „Inelul Sfântului Cataldie”.

Ajuns în Taranto, Cataldie a fost numit episcop al cetății. Aici a desfășurat o  lucrare vie de evanghelizare, pe mulți luminând cu dreapta credință, dărâmând templele păgâne și ajutându-i pe cei nevoiași, atât în cetate cât și în împrejurimi, ajungând până în Corato, în provincia Bari,  unde a eliberat orașul de ciumă.

Venirea sa în Italia a fost marcată de felurite minuni. Odată, în drumul său către cetate, a întâlnit o ciobăniță surdă și mută căreia vorbindu-i și neprimind răspuns, a înțeles starea ei și i-a spus cu voce blândă: ”Îți poruncesc în numele Domnului meu Iisus Hristos, ca  fără de ezitare, să îmi vorbești!”,   și, îndată, graiul, limba și auzul i-au revenit ciobăniței.

La Taranto, la poarta orașului, Sfântul a găsit un orb din naștere care cerea milostenie cetățenilor care treceau prin acel loc. Sfântul s-a apropiat de el și l-a întrebat: „Spune-mi frate, ce religie au cetățenii acestui oraș?”. Orbul a răspuns: ”Strămoșii noștri au fost creștini buni și desăvârșiți, dar acum în acest oraș sunt puțini cei care adoră Crucea Mântuitorului”.  „Și tu – a adăugat Sfântul Cataldie – ești creștin sau păgân?” „Doamne – spuse orbul – nu am avut o persoană care să mă învețe credința creștină, căci de mult Taranto se găsește fără păstor care să-l învețe cultul adevăratului Dumnezeu ”. „Atunci – i-a spus sfântul – dacă crezi cu sinceritate în Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, și în Preasfânta Treime, în Tatăl, în Fiul și în Sfântul Duh, și în numele Preasfintei Treimi vrei să fii botezat, Eu te asigur că vei primi lumina ochilor și a minții”. Orbul a răspuns: ”Cred, Doamne, ceea ce îmi spui” și luând apă, sfântul l-a botezat și îndată orbul a primit lumina ochilor, prin care, fericit și uimit, a început să strige:  „Veniți grabnic, cetățeni și uitați-vă la acest om, care botezându-mă ,mi-a dat vederea”. Poporul a alergat la vederea acestei minuni și toți au strigat: „Minune, minune; nimeni nu a crezut vreodată că orbul născut poate să-ți recapete vederea”.

Văzând Sfântul poporul adunat, a început să propovăduiască Evanghelia câștigând inimile celor prezenți pentru credința lui Hristos. Sfințenia și minunile sale s-au răspândit prin orașele și satele din apropierea orașului, locuitorii cărora veneau în Taranto pentru a-i auzi sfintele cuvinte și pentru a primi adevărata credință prin botez.

A murit la Taranto la 8 martie 685 și a fost înmormântat, așa cum cerea în testamentul său, sub podeaua catedralei, în partea de est, numită atunci San Giovanni in Galilee, corespondent actualului baptisteriu. Mormântul, dat uitării din cauza distrugerii Taranto-ului de către saracini în 927, a fost găsit la 10 mai 1071, în timpul lucrărilor de săpăturide la noua catedrală. A fost recunoscut după crucea așezată la gâtul său, pe care scria: “Cataldus Rachau”.  Sfântul trup a fost așezat sub altarul mare al noii Catedrale. De atunci, evlavia față de sfântul Cataldie s-a răspândit nu numai în Puglia, ci și în alte regiuni ale Italiei. La sfârșitul anului 2021, la 950 de ani de la aflarea mormântului său, moaștele Sfântului au fost mutate într-o nouă raclă, din argint, în forma unei corăbii însoțite de delfini ce străbat cele două mări, amintind de venirea pe mare a Sfântului Ierarh ca un Apostol evanghelizator.

Psa. Andreea Tatiana Stîngă

Youtube
Instagram
Whatsapp
Telegram
Telegram
Telegram
Copiază
ro_RORO