Sfântul Ierarh Casie a fost episcop al orașului Narni între 9 octombrie 536 și 29 iunie 558, perioadă ce coincincide cu războiul gotic, dus de împăratul Iustinian I cel Mare contra ostrogoților.
Sfântul Casie s-a remarcat prin săvârșirea sfintei liturghii zilnice, pe mormântul Sfântului Ierarh Iuvenalie († 3 mai) primul episcop al orașului Narni, și prin milostenia continuă, împărțindu-și toată averea săracilor. Este numit de către Sfântul Grigorie cel Mare om cu viețuire vrednică de cinstire[1], aducându-i laudă atât în Omilii cât și în Dialoguri. Tot de la Sfântul Grigorie aflăm de venirea regelui Totila, regele goților, la Narni, care întâmpinat fiind de Sfântul Casie, îl disprețuiește pe Sfânt din cauza tenului său roșiatic pe care Totila îl considera a fi așa din cauza băuturii permanente. Dar Domnul Dumnezeu, nelăsând a fi disprețuit slujitorul Său îngăduie ca unul dintre spătarii regelui să fie stăpânit de un duh necurat și să-l scuture puternic…
”După ce, sub ochii regelui, spătarul a fost adus la vrednicul de cinstire Cassius, acest om al lui Dumnezeu, după ce s-a rugat, a alungat cu semnul crucii diavolul. Acesta n-a mai îndrăznit apoi să intre în el și astfel s-a făcut ca regele barbar, chiar din acea zi, să-l cinstească din adâncul inimii pe slujitorul lui Dumnezeu, judecat înainte profund și disprețuit după fața sa.”[2]
Prin minunea aceasta, Sfântul a înăbușit furia invadatorilor goți care distruseseră orașele Terni și Carsulae, cruțând astfel soarta orașului Narni.
Săvârșind Dumnezeiasca Liturghie și aflându-se la momentul prefacerii Cinstitelor Daruri, cuprins fiind de lacrimile pocăinței, Domnul îi descoperă prin unul dintre preoții săi, ziua trecerii sale la bucuria veșnică, fiind povățuit să nu înceteze lucrul mâinilor sale căci la praznicul Sfinților Apostoli Petru și Pavel va primi răsplata sa. Astfel, șapte ani mai târziu, în ziua praznicului Sfinților Apostoli, aflându-se în pelerinaj la Roma, așa cum obișnuia să facă în fiecare an pentru a-i cinsti pe cei doi Apostoli, după ce se împărtăși cu Sfintele Taine, plecă în bucuria cea veșnică.
Este înmormântat în capela funerară pentru episcopii din Narni, acolo unde se află și mormântul Sfântului Iuvenalie, alături de soția sa[3], Fausta, trecută la Domnul cu ceva ani înaintea sa.
În anul 878, moaștele Sfinților Ierarhi Iuvenalie, Casie și ale Faustei sunt furate și duse în catedrala din Lucca. Doi ani mai târziu, au fost restituite moaștele Sfântului Iuvenalie, dar cele ale Sfântului Casie și ale soției sale au rămas la Lucca până în anul 1679. Mormântul celor doi este înfrumusețat cu o piatră comemorativă de secol VI, cu scriere metrică ce îi cinstește pe cei doi soți, Fausta fiind numită consors dulcissima vitae.
Presb. Andreea Tatiana Stîngă
[1] Sfântul Grigorie cel Mare, Despre minunile părinților italieni, ed. Doxologia, Iași, 2016, p. 111
[2] Ibidem
[3] La început, episcopii erau și ei căsătoriți după rânduiala apostolică, la fel ca și ceilalți clerici. Abia prin canoanele 12 și 48 de la Sinodul Trulan (692), Biserica începe să interzică căsătoria episcopilor, după ce mai înainte o interzise Împăratul Iustinian printr-o lege din anul 531 și prin altele de mai târziu.
RO 
IT