Selectează o Pagină

Loading

 

Sfântul nostru părinte Bonifatie a trăit în secolul al VI-lea, fiind al treilea episcop al cetății Ferento. El este unul dintre cei trei ierarhi care au participat la hirotonia papei Pelaghie I, patriarhul Romei, în 16 aprilie 556. Despre viața Sfântului Ierarh Bonifatie avem mărturii de la Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul (12 mart.). Ne spune marele Grigorie că acest Sfânt Părinte a arătat roadele sfințeniei din fragedă pruncie, prin fapte de milostenie și rugăciune stăruitoare către Domnul.

Într-una din zile, intrând mama sa în grânar, l-a găsit aproape gol, deși era pregătit cu provizii pentru un an întreg. Tânguindu-se ea pentru pierdere, Bonifatie încercă să o liniștească cu vorbe mângâietoare dar neluând aceea în seamă vorbele fiului său, Bonifatie îi ceru să iasă din grânar și făcând rugăciune, după o vreme a ieșit și i-a arătat mamei sale grânarul care era plin de grâu cum nu mai fusese, și căindu-se ea pentru plângerea de mai înainte, îl sfătui pe Bonifatie să dea oricât va vrea săracilor. În altă zi, veni în curtea lor o vulpe care mânca găinile crescute de mama sa, care se necăjea mult. Bonifatie, văzându-i supărarea, intră în biserică și cu glas  tare spuse: ”Îți este plăcut, Doamne, să nu putem mânca din ceea  ce crește mama mea? Iată că găinile pe care le crește le mănâncă vulpea”. Când a ieșit din biserică, vulpea a lăsat găina și a căzut la pământ. Adesea, Bonifatie, copil fiind, se întorcea acasă fără cămașă și fără tunică, îmbrăcându-i pe cei în nevoie, deși nici el nu făcea parte dintr-o familie înstărită.

O altă minune relatată de Grigorie este aceea când Ierarhul Bonifatie, intrând într-o grădină de legume plină de omizi, s-a întors către ele și le-a zis:  ”Vă jur în numele Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos, depărtați-vă de aici și să nu mai îndrăzniți să mâncați aceste legume!”, iar acestea s-au îndepărtat.

Odată, doi goți ce se aflau în drum spre cetatea Ravenei, găzduiți de bunul păstor, au primit pentru drum un butoiaș cu vin din care bând pe drum și la dus și la întoarcere, dar și în zilele în care s-au aflat la Ravena, vinul nu s-a terminat, ci izvora neîncetat în mod minunat.

Alături de Sfântul Ierarh Bonifatie, slujea preotul Constantius, nepotul său, care după ce și-a vândut calul pe doisprezece galbeni, i-a pus într-o lădiță încuiată. Venind la episcopie mulți săraci, care se rugau de sfânt să îi ajute,  și-a amintit de galbenii lui Constantius, i-a luat și i-a împărțit săracilor, dar găsind acesta lădița spartă fără bani în ea, cu mânie a început a urla și a întreba unde sunt banii săi, încăt toți cei ce locuiau acolo s-au adunat să îl vadă. Atunci, Bonifatie, mâhnit fiind de purtarea nepotului său și pentru a potoli sminteala aceluia, a ridicat mâinile spre cer la rugăciune și deodată, în buzunarul său au apărut douăsprezece monede de aur. Ieșind din biserică i-a dat preotului Constantius spunându-i: ”Iată! Ai galbenii pe care îi căutai. Dar, ia aminte că după moartea mea tu nu vei fi episcopul acestei biserici din cauza lăcomiei tale.”

Sfântul Bonifatie, fiind invitat să binecuvinteze o casa de un oarecare Fortunat, după slujba praznicului Sfântului Mucenic Fortunat, și pregătindu-se ei să se așeze la masă, s-a aflat la ușă un om cu o maimuță, pe care l-au hrănit dar, căruia Sfântul i-a prevestit moartea, ceea ce s-a și întâmplat în ziua următoare.

Episcopia din Ferento era una mică și destul de săracă, singurul venit fiind dintr-o vie. Înt-o zi, via a fost distrusă de grindină încât au mai rămas doar câțiva ciorchini pe o coardă, dar sfântul Bonifatie îi mulțumea Domnului și pentru aceștia. Când a venit vremea coacerii lor, a pus paznic la vie și a poruncit preotului Constantius să pregătească toate butoaiele din episcopie. Acesta a rămas mirat de porunca Ierarhului dar nu a spus nimic ci a făcut ascultare, pregătind butoaiele. Când a cules acei câțiva ciorchini, Sfântul a mers cu un copil de i-a călcat în picioare, el rămânând în rugăciune. Apoi, ieșind puțin vin din acei ciorchini, l-a pus într-un vas mic și a poruncit să fie împărțit în toate butoaiele pregătite și să fie aduși toți săracii cetății. Când aceștia au ajuns, vinul a început să crească lin și să umple toate butoaiele și toate vasele săracilor. Când aceștia au plecat, a dus vinul în pivniță și închizându-o cu sigiliul său s-a retras în biserică. După trei zile l-a chemat pe nepotul său, preotul Constantius și după ce s-au rugat au deschis pivnița, găsind toate vasele pline cu vin.

Acest Sfânt Părinte Bonifatie, nu trebuie confundat cu Sfântul Ierarh Bonifatie, Apostolul Germaniei (5 iunie) sau cu Sfântul Mucenic Bonifatie din Tars (19 dec.)

 

Psa. Andreea Tatiana Stîngă

Youtube
Instagram
Whatsapp
Telegram
Telegram
Telegram
Copiază
ro_RORO