Sfântul Bonifatie, originar din Toscana, era mare iubitor de săraci încă din copilărie. Dacă vedea pe cineva gol îi dădea haina sa, așa încât adeseori se întorcea acasă fără haină sau cămașă. De aceea, maica sa, o văduvă săracă, îl certa, zicându-i: „Nu este drept, fiule, ca tu însuți fiind sărac, să îmbraci pe cei săraci”.
Odată mama lui a găsit hambarul cu hrana pentru tot anul gol, deoarece fiul său dăduse totul în taină săracilor. Atunci, femeia a început a se tângui, bătându-se peste obraz și spunând: „Oh, vai mie, de unde voi lua eu altă hrană pentru tot anul?”. Bonifatie a încercat să o mângâie și văzând că nu reușește, a rugat-o să iasă afară, iar el, rămânând singur, a căzut la pământ rugându-se Domnului. Dumnezeu a ascultat îndată rugăcunea robului Său milostiv și a umplut hambarul de grâu. Văzând mama sa această minune, nu l-a mai împiedicat să dea milostenie săracilor.
O vulpe din munte venea adesea și răpea câte o găină din curtea lor. Maica Sfântului Bonifatie se mâhnea pentru aceasta. O dată și Sfântul a văzut cum vulpea a răpit o găină și a fugit în munte și atunci s-a dus în sfânta biserică și s-a rugat Domnului cu stăruință ca să nu mai îngăduie să li se răpească hrana. Cel Ce ascultă rugăciunea celor ce se tem de Dânsul îndată a întors vulpea cu găina răpită care era nevătămată, iar vulpea a căzut moartă înaintea Sfântului Bonifatie.
Pentru viața sa plină de virtuți, Sfântul a fost ales episcop al cetății Ferentium, iar preotul Gaudentius care slujea în acea eparhie a lăsat mărturie despre minunilor vrednicului ierarh. În acea vreme, biserica din Ferentium era în mare lipsă, episcopul neavând pentru hrana sa decât o vie. Într-un an, a căzut o grindină mare și a distrus via, rămânând doar puțini struguri mici. Episcopul a dat slavă lui Dumnezeu pentru toate și a poruncit nepotului său, preotul Constantius, să pregătească toate vasele și buțile de vin. Preotul s-a mirat, știind că mai au doar puțini struguri, dar nu a îndrăznit să nesocotească porunca arhierească.
Sfântul Bonifatie a intrat în vie și a adunat strugurii, punându-i în călcătoare. Rămânând doar cu un copil, i-a poruncit aceluia să calce strugurii și a ieșit puțin vin. Luând acel vin a turnat în toate buțile câte puțin pentru binecuvântare și i-a spus lui Constantius să adune în trei zile pe toți săracii ca să le dea, după obicei, din vinul cel nou. Mai apoi a încuiat pivnița și s-a dus la rugăciune în sfânta biserică. După trei zile, pivnița a fost deschisă și au găsit buțile pline de vin, curgând din acesta și pe podea. Preotul Constantius s-a înspăimântat de minune, dar episcopul i-a poruncit să nu spună nimănui nimic cât timp va trăi el, căci se temea de slava deșartă a lumii.
Odată, la prăznuirea Sfântului Mucenic Proclu, un bărbat bogat pe nume Fortunat l-a chemat pe ierarh la casa sa după slujbă ca să se învrednicească de binecuvântarea sa. Mai înainte de a se așeza la masă și a binecuvânta bucatele, unul dintre cei care își câștigau existența prin comedii a început a grăi deșertăciuni, cântând din scripcă și chimvale. Auzind acestea, Sfântul Bonifatie, insuflat de Duhul Sfânt, a vestit că acesta este mort sufletește și a poruncit a i se da hrană și băutută, proorocind că va muri. Și, într-adevăr, voind să iasă de pe poartă, pe acela l-a lovit în cap o piatră mare căzută de pe acoperiș și a doua zi a și murit.
Preotul Constantius a vândut un cal pe 12 galbeni și a pus banii într-un sicriaș. Mai mulți săraci au venit la episcop, cerându-le milostenie, dar acesta neavând ce să le dea, a luat banii din sicriașul nepotului său. Acesta s-a mâhnit văzând că nu mai sunt galbenii și i-a spus ierarhului să-i dea banii înapoi și mai apoi va pleca de la el. Atunci Sfântul Bonifatie s-a dus în biserica Născătoarei de Dumnezeu și s-a rugat acolo, iar Domnul a făcut să apară în chip minunat 12 galbeni pe felonul său între mâini. A luat banii și i-a dat preotului Constantius, proorcindu-i că nu va ajunge episcop după moartea sa din cauza zgârceniei lui. S-a dovedit să preotul strângea acești bani ca să dobândească scaunul de ierarh, dar până la moartea sa a rămas în treapta preoției.
Altă dată, călătorind doi goți către cetatea Ravenei, au fost găzduiți cu multă dragoste de Sfântul Bonifatie, care la plecare le-a dat un vas mic de lemn cu vin. Dar pe drum aceștia au băut din vinul primit și acesta nu se împuțina. Pe drumul de întoarcere de la Ravena, goții au poposit iar la ierarh și i-au mulțumit pentru minunea vinului ca nu se sfârșea. Unul dintre clericii acelei eparhii a mărturisit că odată grădina Sfântului era plină de omizi, dar episcopul le-a poruncit acestor vietăți în numele lui Hristos să plece și imediat toate omizile au ieșit din grădină.
Cu virtuta milosteniei și cu aceste fapte minunate strălucind Sfântul Ierarh Bonifatie, a trecut cu pace la Domnul și a fost rânduit în ceata Sfinților Ierarhi de Marele Arhiereu Care l-a arătat pe el vas ales al darurilor Sale.
Tropar
Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Bonifatie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
BIBLIOGRAFIE
Calendarul tuturor Sfinților de peste an și locurile din Italia unde se pot cinsti moaștele lor, Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului, Roma, 2019.
Sinaxarul Mare al lunii decembrie, Editura Doxologia, Iași, 2014, p. 712-714.
https://www.ortodoxism.ro/proloagele/decembrie/Proloage19Dec.shtml
