Sfântul Simeon a trăt în secolul al X-lea, fiind stareț al unei mănăstiri din Calabria (din unele surse este același Sfânt Simeon din Muntele Mercur – 14 nov.). Năvălind saracinii într-una din zile, în mănăstirea sa, au luat ostatici mai mulți monahi pe care i-a trecut marea în nordul Africii. Plecând în căutarea fraților săi, Sfântul Simeon a fost înconjurat de saracini, făcând presiuni asupra sa pentru a se lepăda de Hristos. Răbdând sfântul toată batjocura acestora, unul dintre ei s-a năpustit pentru a-l lovi cu sabia dar pe loc mâna lui rămase paralizată. Văzând această întâmplare îl duseră la judecătorul lor, învinuindu-l de vrăjitorie. Atunci Sfântul, prin puterea sfintei cruci a tămăduit mâna călăului, cei prezenți recunoscând puterea credinței sale. După această minune, monahii prizonieri au fost eliberați și conduși spre ținuturile lor. Fiind în corabie a îndulcit apa mării pentru a fi de folos celor însetați. Ajuns în Calabria, Sfântul Simeon și-a dedicat restul vieții slujind Domnului prin asceză și rugăciune, înfăptuind multe minuni spre slava lui Dumnezeu.
Psa. Andreea Tatiana Stîngă
RO 
IT