Sfântul Apostol Andrei | Taina celui Întâi Chemat

Sfântul Apostol Andrei | Taina celui Întâi Chemat

Ev. Ioan 1, 35-51

Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul Apostol Andrei, cel întâi chemat la crucea apostolatului, este unul dintre cei mai de seamă martori ai Mântuitorului Hristos. Născut în Betsaida Galileei, fiul lui Iona și frate al Sfântului Apostol Petru, Andrei a fost primul dintre ucenicii Domnului, fiind numit „cel Întâi chemat”. Sfântul Andrei este cinstit în mod deosebit ca ocrotitor al mai multor popoare, dintre care și cel român, prăznuirea sa principală având loc la 30 noiembrie, iar împreună cu ceilalți Sfinți Apostoli este pomenit în fiecare an în data de 30 iunie.

Sfântul Andrei a fost mai întâi ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, care Îl descoperă lumii pe Mântuitorul Hristos: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (In. 1, 29). Auzind acestea, Sfântul Andrei lasă totul și Îl urmează pe Hristos, îndemnându-l și pe fratele său, Petru, cel care va deveni verhovnicul apostolilor, spunându-i: „am găsit pe Mesia (care se tâlcuiește: Hristos)” (In. 1, 41).

Asemenea celorlalți apostoli, după Înălțarea Domnului și Pogorârea Duhului Sfânt, Sfântul Andrei a primit sorți pentru a merge să vestească Evanghelia în lume. Drumul care l-a luat a fost de a propovădui în Bitinia, Marea Neagră, Calcedon, Bizanț, Tracia, Macedonia, până la Dunăre, precum și în Tesalia, Grecia și Ahaia. O veche tradiție spune că cel întâi cucerit de dragostea dumnezeiască a ajuns până și în Britania și Scoția (al cărui ocrotitor este). Astfel, Sfântul Apostol a străbătut ținuturi întinse, biruind toate împotrivirile potrivnicului cu îndemnul și ajutorul Celui Care a gustat moarte ca să ne dăruiască viață.

Sfântul Ioan Gură de Aur, vorbind despre misiunea apostolilor, spune că aceștia nu au rămas în locuri sigure, nu s-au ascuns de lume, nu au fugit de ispite, ci au cutreierat cele mai primejdioase tărâmuri, neavând alt sprijin decât numai pe Hristos Domnul: „ei au cutreierat toată lumea ca niște străini, și prin voia lui Dumnezeu au biruit toate cele potrivnice”.

Crucea Apostolatului

Mai întâi, în misiunea sa de evanghelizare a popoarelor păgâne, Andrei l-a însoțit pe fratele său Petru în Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scythia, unde s-a oprit un timp mai îndelungat. Apostolul a continuat misiunea sa de propovăduire, ajungând până în Crimeea de astăzi.

Viața Sfântul Apostol Andrei a fost ca a tuturor celorlalți apostoli. Nu va fi scăpat de prigoană și de durere, de încercări și de prigonire – în Sinope, ne relatează scrierile aghiografice, este primit cu împotrivire, iar cei care locuiau acolo, fiind oameni cruzi, l-au trântit la pământ, l-au tras de mâini și de picioare, l-au bătut și l-au supus chinurilor, iar apoi l-au lepădat din cetate.

Sfântul Teofan Zăvorâtul, vorbind despre perseverența apostolilor în fața suferinței, spune: „de multe ori, Domnul îngăduie ca cei credincioși să sufere, dar nu-i lasă niciodată fără mângâiere și vindecare, pentru ca astfel să se arate puterea lui Dumnezeu”.

După ce a suferit multe încercări, Sfântul Andrei a străbătut numeroase cetăți și orașe, aducând pe mulți la Hristos. În Patras, în Peloponez (Grecia), a vindecat pe un om numit Sosie și a convertit întreaga cetate. Chiar și Maximila, soția proconsulului Egheat, a fost vindecată și a crezut în Hristos, împreună cu mulți alții. Mânia lui Egheat a crescut foarte mult, iar în cele din urmă, a hotărât să-l răstignească pe Sfântul Andrei. În jurul anului 60, apostolul primește moarte mucenicească fiind răstignit pe o cruce în formă de X, rugându-se neîncetat lui Dumnezeu până la ultima suflare.

Sfântul Nicodim Aghioritul, vorbind despre răbdarea apostolilor și a mucenicilor, spune atât de frumos că: „prin suferințele lor, sfinții au arătat că nu frica de moarte i-a condus, ci dragostea nemăsurată pentru Hristos”.

Moaștele izvorâtoare de har

Moaștele Sfântului Apostol Andrei au fost așezate spre cinstire în Patras, unde au rămas până în anul 357, când împăratul Constant al II le-a luat și le-a așezat în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol. Sfintele Moaște s-au păstrat întregi până în anul 850, când împăratul Vasile I Macedoneanul, le-a trimis locuitorilor din Patras capul Sfântului Apostol Andrei.

Toma Paleologul, fratele ultimului împărat bizantin (Constantin al IX-lea, Paleologul), refugiat la Roma din cauza invaziei turce, a luat cu el în anul 1453 capul și un deget al Sfântului Andrei, dăruindu-le papei Pius al II lea. Sfintele moaște au fost păstrate timp de cinci secole în biserica San Pietro de la Vatican, în stâlpul zis al Sfântului Andrei. În anul 1964, papa Paul al VI-lea a înapoiat Bisericii din Patras o parte din capul Sfântului Apostol Andrei.

Fruntea Sfântului Apostol Andrei se află, până în ziua de astăzi, la Schitul Sfântul Andrei din Muntele Athos, de lângă Mănăstirea Vatoped.

O altă tradiție, care o completează pe cea de mai sus, spune că  în anul 1206, în timpul ocupației Constantinopolului (când a avut loc a IV-a cruciadă), legatul pontifical Pietro Capuano din Amalfi a luat moaștele Sfântul Andrei din Sfânta Cetate, aducându-le în Italia, unde, doi ani mai târziu, pe data de 8 mai 1208, au fost primite cu alai la Amalfi, fiind așezate în cripta Catedralei, unde pot fi cinstite şi astăzi. În jurul anului 1460, papa Pius al II lea a luat o mare parte din sfintele moaște, aducându-le la catedrala San Pietro din Roma, lăsând la Amalfi o parte din cinstitul cap și câteva părticele din trup.

–

Patras sau Amalfi, Roma sau Sfântul Munte Athos – adevărate locuri de pelerinaj, pentru toți cei care îl cinstesc pe Apostolul cel Întâi chemat, luminează și astăzi lumea creștină. Minunile care se săvârșesc prin moaștele sale sunt un semn viu al puterii lui Dumnezeu și al harului de care se bucură primul dintre apostolii care l-au cunoscut pe Hristos.

Cât de frumos vorbește în scrierile sale Sfântul Ioan Gură de Aur despre: „moaștele sfinților (care) sunt un izvor nesecat de har, căci, chiar și după trecerea lor la cele veșnice, Dumnezeu își revarsă binecuvântarea prin ele asupra celor care o cer cu credință”.

Această legătură duhovnicească între locurile unde a propovăduit mare Apostol, între locurile unde s-au aflat și se află sfintele sale moaște, dar și credincioșii din toată lumea care îl cinstesc, arată până la urmă universalitatea mesajului său de propovăduire, fiind o chemare permanentă la dragostea și urmarea lui Hristos, pe care Sfântul Andrei a arătat-o cu viața dar și moartea sa mucenicească.

Chemarea la apostolat

Dacă Ioan evanghelistul arată chemarea primelor ucenici pe malul râului Iordan, la îndemnul Sfântului Ioan Botezătorul, ceilalți evangheliști arată tainica chemare în urma pescuirii minunate. Ucenicii ajung să cunoască taina pescuirii dumnezeiești, prin care au fost rupți din lumea aceasta, ca să guste cu adevărat din cea care va să vină. Cei ce urmau să devină apostoli binecuvântați – au tras barca la țărm și au lăsat acolo toate – de unde ni se descoperă și o pre-închipuire a lepădării de sine, taina urmării lui Hristos, Care îl schimbă pe om din interior. Mulțimea peștilor pescuiți prefigurează mulțimea popoarelor ce vor fi pescuite de apostoli pentru Biserică.

Primii patru ucenici ai Domnului Iisus Hristos – Andrei și Simon Petru, Iacov și Ioan, cele două perechi de frați cu inimi mari, au fost oameni simpli, pescari din Galileea. Fără avere sau învățătură înaltă, au fost aleși de Hristos tocmai datorită curăției inimii lor și a deschiderii către harul Dumnezeiesc.

Taina urmării lui Hristos este taina de a lăsa ceva în spate (de cele mai multe ori totul!), nu de a face ceva anume – cine nu lasă ceva, cine nu renunță cu adevărat la ceva, nu poate fi ucenic al Domnului, Care Și-a lăsat viața Sa pentru viața noastră.

Taina harului primit de apostoli, pescarii care lasă mrejele, se împletește cu taina lepădării de sine – cu cât mai mult ne golim de propriul sine, cu atât mai mult ne umplem de harul Dumnezeiesc.

Doar așa putem înțelege, în sens duhovnicesc, ce înseamnă adevărata iubire de sine – înseamnă a iubi chipul lui Dumnezeu ascuns în noi înșine, de unde și descoperirea ascezei, a postului, a rugăciunii, a înfrânării de la patimi, pentru a descoperi chipul lui Hristos ascuns în adâncul inimii.

Doar așa conștientizăm faptul că, cel mai important lucru în lume este împlinirea voinței lui Dumnezeu (așa cum Hristos a împlinit voința Tatălui, iar apostolii voința Mântuitorului), nu voința noastră – pe primul loc este tot timpul Domnul, apoi aproapele și doar după, propria noastră persoană (de unde și taina lepădării de sine, arătată prin chemarea primilor ucenici la apostolat).

Apostolii nu au fost puternici prin lume, dar puterea lor a venit din credința lor sinceră și din chemarea dumnezeiască. În cuvintele lor nu vorbeau de la ei înșiși, ci Duhul Sfânt grăia prin ei, așa cum ne tâlcuiește atât de frumos Sfântul Ioan Gură de Aur zicând : „Dumnezeu nu caută la înțelepciunea lumii, ci la curăția inimii” .

Temelia Bisericii

Bărbați cu viață curată, uniți prin legătura sângelui – Andrei și Petru, la fel Iacov și Ioan – au lăsat toate la chemarea lui Hristos pentru a deveni cu adevărat pescari de oameni. Întâlnirea lor cu Domnul nu a fost una întâmplătoare, ci providențială. Andrei și Ioan au fost ucenici ai Sfântului Ioan Botezătorul. Andrei este cel care îl aduce pe Petru la Hristos, astfel chemarea lor la apostolat începe cu o recunoaștere tainică a dumnezeirii Mântuitorului Hristos.

Chemarea lor, așa cum este descrisă în Evanghelii, marchează începutul formării Bisericii. Hristos, prin primii Săi ucenici, a pus temelia apostolică a noii comunități creștine. Nu i-a chemat doar pentru o misiune personală, ci pentru a-i trimite să vestească Evanghelia la neamuri, deschizând calea mântuirii pentru toată lumea. Deși erau disprețuiți de iudei pentru că erau galileeni, acești oameni arată umanitatea căzută pe care Domnul a venit să o restaureze și și să o mântuiască.

Primii patru ucenici chemați, Andrei primul dintre ei, uniți prin dragostea lor pentru Hristos, chemați la o misiune sfântă, sunt pilde vii ale lucrării harului și ale credinței neclintite. Ei au răspuns chemării dumnezeiești nu prin puterea lor, ci prin credința lor curată, arătând că Dumnezeu poate lucra cu (și prin) cei simpli și neînsemnați ai lumii acesteia, pentru a-Și împlini cu adevărat cele mai înalte planuri.

Sfântul Apostol Andrei și poporul român

Sfântul Apostol Andrei, numit și „Cel întâi Chemat”, are o legătură profundă cu poporul român, fiind considerat Apostolul și ocrotitorul spiritual al României. Tradiția Bisericii Ortodoxe Române afirmă că Sfântul Apostol Andrei a adus pentru prima dată lumina Evangheliei în ținuturile locuite de strămoșii noștri, geto-dacii, pe teritoriul actual al Dobrogei.

După Înălțarea la cer a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și Pogorârea Duhului Sfânt, apostolii au primit porunca să meargă și să propovăduiască Evanghelia la toate neamurile. Sfântului Andrei i-a revenit, potrivit tradiției, regiunea Scythia, care includea și teritoriul de astăzi al Dobrogei. Această tradiție este atestată de vechi scrieri creștine, cum ar fi Istoria bisericească a lui Eusebiu de Cezareea, dar și Cronicile lui Ieronim, care menționează predica Sfântului Andrei în părțile Scythiei Minor.

Peștera Sfântului Andrei din Dobrogea, situată în apropierea localității Ion Corvin din județul Constanța, este considerată drept locul unde apostolul și-ar fi găsit adăpost și ar fi săvârșit multe minuni, aducând pe mulți dintre geto-daci la credința în Hristos. Tradiția spune că Sfântul Andrei a săvârșit botezuri în izvoarele de apă din jurul peșterii, acestea devenind locuri de mare evlavie pentru creștinii din acele binecuvântatele locuri.

Sfântul Andrei este cinstit în mod special în Biserica Ortodoxă Română, ziua sa de prăznuire, fiind sărbătoare națională și bisericească. Poporul român îl vede pe Sfântul Andrei ca pe un părinte spiritual, cel care a deschis calea creștinismului pe aceste meleaguri, de aceea este cinstit ca Apostol al Românilor.

Această legătură tainică dintre Sfântul Andrei, cel care este cel întâi chemat, și poporul român simbolizează rădăcinile adânci ale credinței ortodoxe în istoria și sufletul neamului românesc.

Apostole Sfinte Andrei, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre!

–

„Ca cel dintre Apostoli mai întâi-chemat și lui Petru frate adevărat,

Stăpânului tuturor, Andreie, roagă-te, pace lumii să dăruiască

și sufletelor noastre mare milă.”

(Troparul Sfântului Apostol Andrei)

† Atanasie de Bogdania