Sfânta Muceniță Lucia, fecioara, din Siracuza Siciliei, sub Diocleţian (†13 decembrie 304)

lucia

Sfânta Lucia era o fecioară care a venit în Catania la mormântul Sfintei Mucenițe Agata (5 febr.) cu mama ei care bolea de patru ani de curgere neîncetată de sânge. Citindu-se în biserică Evanghelia în care se pomenește de femeia celei căreia îi curgea sânge și s-a vindecat prin atingerea de poala hainei Mântuitorului Hristos, Sfânta Lucia a zis mamei sale: „De crezi celor ce s-au citit, mamă, crede și aceasta, cum că Agata, care a pătimit pentru Hristos, s-a învrednicit a avea de față totdeauna pe Acela, pentru a Cărui nume a pătimit. Deci atinge-te de mormântul ei cu credință și te vei tămădui”.

După săvârșirea slujbei bisericești, tot poporul a mers la mormântul Sfintei Agata, iar mama și fiica sa s-au rugat și ele acolo cu lacrimi. În timpul rugăciunii, Sfântei Lucia i s-a arătat Sfânta Agata în vedenie, fiind înconjurată de îngeri și spunându-i: „Sora mea, Lucia, fecioara Domnului, pentru ce ceri de la mine ceea ce singură poți îndată să dai? Căci credința ta ajută mamei tale și, iată, s-a făcut sănătoasă! Și precum prin mine se slăvește cetatea Catania, așa și prin tine se va slăvi și împodobi cetatea Siracuzei, pentru că ai gătit sălășuire bine primită lui Hristos întru a ta feciorie”. Deșteptându-se din această vedenie, Sfânta Lucia i-a spus mamei sale că s-a vindecat și să nu îi mai pomenească de logodnic, căci Domnul Hristos va păzi fecioaria ei. Atunci, tânăra și-a sfătuit mama să dea milostenie averea ei, ca să afle plată în ceruri de la Dumnezeu.

Bogăția a fost dăruită săracilor, iar logodnicul Luciei a întrebat-o pe doica ei de ce sunt vândute satele, mărgăritarele și podoabele. Aceea i-a răspuns cu înțelepciune: „Logodnica ta a aflat că se vinde o moștenire, a cărui preț este de o mie de galbeni și mai mult; și vrând a o cumpăra pe aceea, pentru tine, vinde asemenea lucruri ca să adune banii aceia”. Aflând el că toate s-au dăruit celor sărmani, a mers la stăpânitorul cetății, Pashasie, spunând că Lucia este creștină și disprețuiește legile împărătești. Fiind chemată de ighemon să jertfească idolilor, fecioara i-a spus: „Aceasta este jertfa cea vie, precum și credința cea curată, înaintea lui Dumnezeu: a cerceta pe cei săraci și pe văduve în necazurile lor. Eu într-acești trei ani nimic altceva n-am făcut, decât numai am adus jerfă lui Dumnezeu Cel viu. Acum nemaiavând nimic din averea mea ce să aduc, pe mine mă jertfesc vie lui Dumnezeu și ceea ce va fi cu plăcerea Lui, aceea să facă cu jertfa Sa”.

După cuvântul Mântuitorului, Duhul Sfânt a grăit prin aceasta și ea a mărturisit credința cea adevărată, spunându-i eparhului: „Stricătorii sufletului voi sunteți, de care grăiește apostolul: Vorbele cele rele, strică obiceiurile cele bune. Pentru că sfătuiți sufletele omenești, ca lăsând pe Ziditorul lor, să urmeze idolilor celor deșerți. Iar stricătorii trupului sunt aceia care iubesc dulceața vremelnică, mai mult decât desfătarea cea veșnică și aceia care cinstesc veselia ce degrabă piere mai mult decât bucuriile cele nesfârșite”.

Pashasie a poruncit să fie dusă în casa cea de desfrânare, dar Sfânta a răspuns cu îndrăzneală: „Acum ți-am spus că niciodată nu vei putea atrage voia mea către învoirea spre păcat; și de acum orice vei face trupului meu, care ți se pare a fi întru a ta stăpânire, de aceasta nu bagă seamă roaba lui Hristos”. Tiranul a poruncit stăpânilor casei de desfrânare să fie batjocorită până ce va muri. Când au voit să o ducă în acea casă, trupul ei s-a făcut greu prin lucrare dumnezeiască și nimeni nu putea să o urnească din loc. Au legat-o cu funii de mâini și de picioare și au început să o târască, dar a rămas neclintită. Eparhul a chemat vrăjitori, fermecătorii și popi idolești, dar nici aceștia nu au reușit cu vrăjile lor să o urnească. Au stropit-o cu ud de om și a fost trasă de multe perechi de boi, dar nimic nu au izbutit.

Pashasie s-a tulburat și a întrebat-o cu ce farmece săvârșește aceasta, dar ea a mărturisit minunea lui Dumnezeu, spunând: „Pentru ce te muncești și te tulburi cu multe feluri de gânduri? Ai văzut că sunt biserică a lui Dumnezeu Celui viu? Crede acum, dacă nu te-ai cumințit și mai mult te învață!”.

Tiranul a poruncit să se aprindă un foc mare și să se toarne smoală arsă, pucioasă și untdelemn fiert peste ea. Dar și așa a rămas nevătămată. Atunci niște prieteni ai lui Pashasie au poruncit să fie lovită cu sabia peste grumaz și Sfânta Lucia s-a rănit tare, dar a proorocit atunci:

„Binevestesc vouă că s-a dat pace Bisericii lui Dumnezeu, pentru că Dioclețian a căzut din împărăție, iar Maximian a murit acum; și precum cetatea Cataniei are mijlocitoare către Dumnezeu pe sora mea, Sfânta Agata, așa și pe mine să mă știți că trimisă de la Dumnezeu cetății acesteia; însă numai dacă veți face voia Lui și veți primi credința Lui”. Spunând acestea, mucenița l-a văzut înaintea ei pe Pashasie legat în lanțuri, căci cetățenii Siciliei au anunțat la Roma că eparhul jefuiește fără milă acele locuri. Fiind dus la judecată, acela a fost osândit la moarte și i s-a tăiat capul.

Sfânta Lucia, rănită de sabie, a trecut la Domnul după ce a fost împărtășită cu Preacuratele și de viață făcătoarele Taine ale lui Hristos și a fost înmormântată la Siracuza, pe locul muceniciei sale, unde s-a înălțat o biserică întru cinstirea ei. Din anul 313, mormântul său a devenit loc de pelerinaj. În anul 1039, generalul bizantin Giorgio Maniace a mutat trupul muceniței la Constantinopol. În vremea celei de-a patra cruciade, în anul 1204, dogele Enrico Dandolo a dus trupul muceniței la Veneţia iar astăzi rămășițele sale se află în biserica San Geremia. Sfânta Lucia se numără printre cele mai cinstite mucenițe din Apusul creștin. Este pomenită în 13 decembrie.

Tropar

Mielușeaua Ta, Iisuse, Lucia, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună cu Tine mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

BIBLIOGRAFIE

Calendarul tuturor Sfinților de peste an și locurile din Italia unde se pot cinsti moaștele lor, Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului, Roma, 2019.

Sinaxarul Mare al lunii decembrie, Editura Doxologia, Iași, 2014.

https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfintei-mucenite-lucia-fecioara

Scroll to Top