Selectează o Pagină

Loading

Această Sfântă era de loc din cetatea Bergomum (Bergamo), din familie nobilă și soră cu Sfânta Mucenică Asteria fecioara (†10 aug.). În plină perioadă de persecuții asupra creștinilor, când mulți dintre aceștia și-au făcut sălaș împărătesc în Ceruri prin moarte mucenicească, a trăit și Sfânta Grata, împodobindu-și sufletul cu multe virtuți, așa cum  exprimă chiar numele său. Această nobilă s-a făcut plăcută Domnului prin smerenie, îngerilor prin feciorie și oamenilor prin binefacerile sale, nu doar cu viețuirea ci și cu fapta.

 Mama sa, Sfânta Adleida (19 iun.), crescu acest suflet în dreapta credință, departe de freamătul lumii, îndeletnicindu-o cu studiul Sfintei Scripturi, cu privegherea și cu postul. Fiind vremuri de prigoană, creștinii se întâlneau în mica biserică ctitorită de Episcopul Narnie (27 aug.) sau în casele unor creștini, printre care și casa sa. Timpul său îl petrecea cu conștiinciozitate, nelăsând vrăjmașului timp de ispitire și renunțând la orice dorință lumească. Cu înțelepciunea Duhului Sfânt, prin cuvânt ziditor aducea pe mulți la dreapta credință. Bunăvoința sa îi întorcea  pe cei mai însemnați ai ei și urmând exemplul Sfântului Apostol Pavel, se făcea tuturor toate pentru a-i câștiga în via lui Hristos. Nobilă cu sângele, dar mai nobilă cu mintea, frumoasă la chip dar mai frumoasă prin credință, tânără cu vârsta dar matură prin viețuire, depășea pe mulți din timpul său în înțelepciune și onestitate. Conștientă de darurile Duhului Sfânt, nu se mândrea ci mai mult slăvea pe Dumnezeu.

Venind vremea să fie logodită, mulți tineri slăviți o doreau spre însoțire. Dar, Sfânta dorea mai mult pe Mirele Cel Ceresc…După post și rugăciune fierbinte, pentru a se face voia Domnului, cu multe înduplecări se lăsă convinsă de tatăl său, cu condiția de a-și păstra credința, care, dorind a avea moștenitori de la ea o dădu unui nobil german. Dar, alta a fost voia Domnului cu ea și cu acel nobil german, soț al ei, căci văzând-o el frumoasă la chip și la cuget, lăsară dragostea lor a fi ca între frați, crescând împreună în virtuți. Dar nu mult a binevoit Domnul această petrecere a lor, căci întâmplându-se un accident soțul Gretei plecă la viața veșnică iar după aceasta Grata renunță cu totul la podoabele împărătești și la hainele scumpe și se dărui slujirii aproapelui, după cum Duhul Sfânt o învăţa pe dânsa dinlăuntru,  în chip tainic. Și așa, Grata rămase în cetatea soțului său, ajutând pe cei aflați în nevoi sufletești și trupești, până ce tatăl său, Lup aflând de văduvia ei a trimis soli care să o aducă pe ea în cetatea natală. Intrând solii la Grata, nu o recunoscură din pricina veșmintelor ei simple și sărăcăcioase și o întrebară:

O, Doamnă! Nu sunteți dumneavoastră fiica principelui nostru? Unde vă sunt podoabele nobilului vostru statut? Unde este slava? Unde este alaiul slugilor?

Aceste întrebări adresate de argați, Sfintei, arată renunțarea ei la onorurile lumești și la toate cele trecătoare pentru a-I servi Lui Hristos. Deci lăsând Grata pe toți cei apropiați ai săi, plecă cu alaiul său spre casa părinților săi, spre cetatea Bergamo. Primind părinții săi veste de apropierea ei, au ieșit în întâmpinare cu alai de nobili, plini de bucurie. După o vreme, tatăl său dorind să o căsătorească cu un alt nobil pentru a avea un moștenitor,  însă Grata își petrecea  timpul în post și în  rugăciune, și cerea să se împlinească voia Domnului, deși dorința sa arzătoare era de a-I sluji Lui Hristos. Prin răbdarea sa îi schimbă gândul tatălui său. De acum Grata și Asteria, dimpreună cu alte fecioare nu mai gândeau nicidecum la lucrurile pământeşti ci numai la preaiubitul lor Mire cugetau ziua şi noaptea.

Prin ce cuvinte vom arăta mulțimea faptelor bune ale acestor porumbițe ale Lui Hristos, aceste candele vii ale sfințeniei care se bucurau să mărturisească și să preamărească numele lui Iisus Hristos, lepădându-se de toate deşertăciunile pământeşti, de bogăţii şi de mângâierile lumeşti, știind că viața aceasta este trecătoare, iar stingând poftele trupului și lucrând virtuțile – aducătoare de bucurie veșnică?! Cu rugăciuni îndelungate, cu posturi și privegheri, cu neîntrecute binefaceri, cu plângeri pentru închinarea idolatră a celor din cetate petreceau aceste mirese ale Lui Hristos, mulți ani nevoindu-se într-o astfel de viețuire. Și fiind în acele zile guvernatorul Crotaciu, care era rudenia Gratei, în fața idolului păgânesc, cu alaiul său, a trecut pe acolo Sfântul Alexandru, soldat al Legiunii Tebane, care evadase dintr-o închisoarea din Milan. Văzând el închinarea lor cea idolească le vorbi despre Preadulcele Iisus, și făcând acesta multe minuni prin semnul Sfintei Cruci, pe mulți a tămăduit, aducându-i la dreapta credință, fiind acolo și Domnon (5 ian.), Dominian (16 iul), Eusebia (29 oct.) și alții care au mărturisit cu viețile lor. Aflând Grata de acest ostaș al Lui Hristos, a mers la el cu Asteria și celelalte fecioare cerând cuvânt de întărire. Dar nu multă fu bucuria acestor viteji ai lui Hristos, căci fiind căutat Alexandru de ostașii împăratului Maximian a fost prins și dus în fața statuii zeului Platon pentru a se închina lui, dar refuzând Alexandru își primi mucenicescul sfârșit prin tăierea capului. După câteva zile, îndurerată de moartea acestui curajos ostaș, Grata merse la locul martiriului și dând statuia idolatră la pământ o făcu bucăți. Apoi, luând capul Sfântului Alexandru (26 aug.) îl așeză în porfiră, și luând slugile ei corpul Sfântului îl duseră la locul de îngropare, care era o grădină a Sfintei, și obosind ei din cauza căldurii și a distanței lungi – căci trebuiau să străbată jumătate din cetate-, s-au așezat, și, unde a picurat sânge din trupul Mucenicului au răsărit crini albi, După aceea, mulți săraci a hrănit Sfânta în cinstea Sfântului Alexandru iar pe locul martiriului, Sfânta a construit o biserică care se găsește și astăzi – San Alessandro in Collone-, iar în fața bisericii se află coloana pe care stătea idolul cel păgânesc.

Văzând Lup, tatăl Sfintei Grata, sfârșitul mucenicesc al lui Alexandru și consecvența fiicei lui în lucrarea virtuților, trecu și el la dreapta credință, renunțând la închinarea idolească, prin Grata, fiica sa după trup, care-i devenise ca o mamă după duh. Primind el Sfântul Botez, construi biserici, ajută pe săraci, sprijini pe creștini și multe altele plăcute Domnului în cei doi ani rămași în viață. Astfel lucrând virtutea a adormit în Domnul la 9 iunie, anul 300, fiind înmormântat în biserica ctitorită de el – San Salvatore. Este pomenit pe 19 iunie dimpreună cu soția sa, Adelaida. Aceasta din urmă avea să preia conducerea cetății și să continue lucrările începute de soțul ei, sprijinind comunitățile creștine. Însă, nu după mult timp, fiind cu anii vieții înaintați , și-a aflat sfârșitul pământesc în 27 iunie ale anului 301, sfintele sale rămășițe fiind așezate în biserica Santa Maria Vecchia, (azi Santa Grata alle Colonnette), ctitoria sa.

Pentru o scurtă vreme, Grata preia conducerea cetății menținând pacea în vremuri tulburi și înmulțind binefacerile către cei aflați în nevoi. Simțindu-și sfârșitul aproape, Grata lasă administrarea cetății și se retrage împreună cu Asteria într-o încăpere din spitalul în care slujea, și astfel se dedică rugăciunii și îngrijirii bolnavilor, pregătindu-se pentru întâlnirea cu Mirele Ceresc.

Moare cu pace în 27 august, anul 305, fiind în etate de 60 de ani. Trupul său este înmormântat în Borgo Canale, în biserica spitalului, azi Santa Grata inter vites, iar în secolul al XI-lea este mutat în biserica Santa Maria Vecchia (azi Santa Grata alle Colonne).

La mutarea Sfintelor sale moaște, în anul 1027, când au deschis mormântul Sfintei, o bună mireasmă a izvorât din sfântul său trup care era neputrezit. Așa fiind, au îmbrăcat-o în porfiră și brocart aurit și au mutat sfintele sale moaște în biserica Santa Grata alle Colonnette, așezându-le sub altarul principal, în mormânt din marmură, preaînfrumusețat. Multe minuni a făcut Sfânta Grata de la nașterea sa în Domnul și până în zilele noastre, în viețile celor ce îi cer ajutorul.

În iconografie, Sfânta este reprezentată ținând în mână capul Sfântului Alexandru și în cealaltă mână o biserică sau cetatea Bergamo.

Presb. Andreea Tatiana Stîngă

Youtube
Instagram
Whatsapp
Telegram
Telegram
Telegram
Copiază
ro_RORO