Selectează o Pagină

Loading

Sfânta Silvia s-a născut în Roma, în jurul anului 520, într-o familie modestă de origine siciliană. Ajungând ea la vârsta căsătoriei a fost dată unui anume Gordian, senator roman din nobila familie romană Anicia. Acest neam a fost împodobit cu sfințenia de mai mulți Sfinți printre care  Paulin de Nola (23 ian.), Benedict de Nursia (14 mart.) și Felix al II-lea, episcop al Romei (1 mart.), și încununat cu Silvia și Grigorie, purtătorii de virtuți. Această căsătorie a fost binecuvântată cu doi fii, primul născut fiind Grigorie, viitor episcop al Romei (12 mart.). Familia Silviei a locuit în casa de pe strada Clivo di Scauro de pe colina Celio din Roma până la moartea lui Gordian, când, în anul 573, Sfântul Grigorie a dorit să transforme această casă în mănăstire. În zilele noastre aici se găsește biserica Santi Andrea e Gregorio al Monte Celio.După moartea soțului, Silvia și fiul ei, Grigorie, au împărțit averea cea multă celor în nevoi și au ctitorit mai multe sfinte lăcașuri. În Sicilia au înființat șase mănăstiri, îndestulându-le cu toate cele de trebuință.

Eliberîndu-se de grija celor materiale, Sfânta Silvia s-a retras într-o casă de pe colina Piccolo Aventino, între colinele Aventino și Celio, mai târziu această casă fiind transformată în mănăstire, azi San Saba. Dimpreună cu rudeniile sale, Sfintele Tarsila (24 dec.) și Emiliana (5 ian.), Sfânta Silvia se îndeletnicea cu cercetarea Scripturilor și petrecea în rugăciune și în post, mâncând doar verdețuri crude. De asemenea, stăruia în ajutorarea celor bolnavi și în nevoi, împărțind până la sfârșit averea sa. Într-una din omiliile sale, Sfântul Grigorie amintește de mătușa sa Tarsila: „Stăruința în rugăciune, posturile severe și smerenia au plasat-o într-un grad eminent de sfințenie”.

Din casa sa, Silvia, cu inima ei de mamă, vigilentă și atentă în toate, se îngrijea ca fiul său Grigorie să aibă o masă caldă în fiecare zi, temându-se că austeritatea vieții monahale i-ar putea compromite și mai mult sănătatea sa, care ere deja fragilă. Aflăm din viața Sfântului Grigorie că venind la dânsul un sărac și dându-i galbeni în două rânduri, a treia oară, terminându-se galbenii, fratele îi răspunse lui Grigorie: „Nu avem alt vas decât un taler de argint, în care marea doamnă, maica ta, ţi-a trimis linte după obicei”. Iar plăcutul lui Dumnezeu, Grigorie a răspuns:„Du-te, frate, şi dă săracului şi acest taler, ca să nu se ducă mâhnit de la noi, căci caută mângâiere în primejdia sa”.

Anii de văduvie, Sfânta Silvia și i-a pus în slujba Domnului și a aproapelui, lucrând zi și noapte, cu timp și fără timp cele plăcute lui Dumnezeu. În anul 590, Grigorie este ales episcop al Romei, mângâindu-i inima de mamă dar mai mult crescându-i credința dreptmăritoare.

În 3 noiembrie 592, Silvia a intrat în bucuria cea veșnică a Mirelui Hristos. Sfântul Grigorie a înmormântat-o în mănăstirea închinată Sfântului Andrei, acolo unde fuseseră mai întâi așezate trupurile Sfintelor Tarsila și Emiliana. Acolo a fost pictată  Sfânta, ținând Sfânta Cruce în mâna dreaptă iar în mâna stângă având o carte cu inscripția:  Viu va fi sufletul meu și Te va lăuda și judecățile Tale îmi vor ajuta mie.  (Ps. 17, 175)

Sfânta Silvia a fost și a rămas în memoria Bisericii ca un vrednic model de soție și mamă creștină. Pentru rugăciunile Sfintei Silvia, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Preoteasa Andreea Tatiana Stîngă

ro_RORO
Copy link