“A fost un vis frumos…”.
Ca un vis frumos a fost prima tabără de schi organizată, cu ajutorul lui Dumnezeu și binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, de către Departamentul pentru Tineret al Episcopiei din diaspora ortodoxă român-italiană.
Chiar dacă organizarea nu a fost deloc ușoară, o astfel de tabără fiind cu mult diferită față de taberele estive sau invernale, în unanimitate participanții s-au declarat foarte mulțumiți și cu dorința ca o astfel de tabără să se repete.
Tinerii “de diferite vârste” au avut ocazia să se cunoască, să socializeze, să se joace și nu în ultimul rând, să se roage împreună. Printre, deja experimentații participanți în diferite tabere, s-au adăugat și cei care erau începători, astfel încât au învățat unii de la alții, ceea ce înseamnă să fii taberist.
Noutatea acestei tabere însă a fost schiatul, acest sport invernal, care la prima vedere pare destul de greu, dar odată deprins devine un sport la care nu mai poți renunța.
Privindu-l și din punct de vedere duhovnicesc, schiatul poate să fie asemănat cu dinamica din viața duhovnicească a fiecărui creștin, presărată cu urcușuri și coborâșuri, mai ales, prin căderile suferite care necesită ajutorul unui instructor sau a unui coleg mai experimentat pentru depășirea (ridicarea) sau biruirea acestor obstacole, care în viața duhovnicească ar putea să fie asemănat cu preotul sau ierarhul, adică duhovnicul.
Deprinderea acestor abilități pe pârtia de schiat induce sentimentul atât unei încrederi în forțele proprii cât și a unei cunoașteri de sine, astfel încât cel în cauză, simte firesc pregătirea pentru trecerea la următorul nivel mai avansat de schiat, așa cum se întâmplă și în viața duhovnicească atunci când lucrarea proprie se unește cu lucrarea harului și se realizează prin povățuire și pregătire continuă urcarea unei noi trepte în creșterea spirituală.
Tot ca o noutate a acestei tabere, a fost și participarea mai multor familii de clerici din eparhie, opt la număr, din zonele Lazio, Emilia-Romagna, Lombardia și Piemonte. Chiar dacă a fost gândită doar ca o tabără destinată adolescenților, aceasta a devenit totodată și o tabără de familie, în care clericii cu soțiile acestora au avut ocazia să se cunoască mai bine și să-și împărtășească experiențele dar și biruințele de la capătul încercărilor atât din parohie cât și din propria familie.
Dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate aceste daruri și mai ales pentru protecția de care am avut parte în această perioadă și nădăjduim ca acesta să fie doar începutul unor astfel de activități din care avem cu toții de învățat.