Selectează o Pagină

Loading


Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania a vorbit sâmbătă, 6 august 2022, la Sediul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei de la Roma, despre sărbătoarea Schimbării la față a Domnului.

„Acest praznic, a spus Preasfinția Sa, cronologic ar fi trebuit să fie cinstit cu 40 de zile înainte de Învierea Domnului, deci în prima săptămână a Postului Mare. Biserica, întru înțelepciunea sa, a rânduit ca acest praznic să fie cinstit cu 40 de zile înainte de un alt mare praznic: Înălțarea Sfintei Cruci, care ne aduce aminte că fără pătimire și suferință nu poate exista Învierea. Crucea și patimile sunt legate de Lumina Harului care ni se descoperă nouă astăzi”.

Slava lui Dumnezeu: izvor al Harului.

„Astăzi, vedem Slava lui Dumnezeu cea necuprinsă de ochi, de neînțeles pentru mintea și inima omului, mai ales a celui căzut. Vedem o preînchipuire a Învierii, Învierea văzută înainte de Înviere. La Învierea Domnului, ucenicii și femeile mironosițe, alergând la mormânt, îl găsesc gol. Deși mormântul era izvor de Viață, ei cu ochii trupului nu au văzut decât piatra în care era săpat mormântul și giulgiurile goale. Astăzi, la momentul Schimbării la Față, Domnul le arată ceea ce ar fi trebuit să vadă în mormânt, pe lângă piatră și giulgiuri: Lumina Harului”.

Urcușul nostru spre Dumnezeu se face prin rugăciune.

„Mântuitorul urcă în munte cu ucenicii ca să-i învețe să se roage. Aparent, toți știm să ne rugăm, dar cum să ne rugăm și cum să ne deschidem inima către Dumnezeu nu ne pricepem. Locul de taină al omului cu Dumnezeu este inima unită în rugăciune. Inima este cămara despre care vorbește Mântuitorul, locul în care vine harul lui Dumnezeu cerut de omul care vrea să se lase de păcat. Urcarea pe munte reprezintă urcușul pe care omul îl face spre Dumnezeu prin rugăciune, prin ruperea de grijile lumești și de tot ceea ce ne robește și ne îndepărtează de rugăciune.

Urcându-Se sus, în rugăciune, Mântuitorul Se schimbă la Față și Se arată ucenicilor și apostolilor în toată plinătatea Dumnezeirii Sale. Li se arată Lumina Harului, despre care va vorbi mai târziu, peste 1400 de ani, Sfântul Grigorie Palama. Prin această Lumină necreată a Dumnezeirii și prin Duhul Sfânt, Mântuitorul Iisus Hristos cuprinde cu dragoste întreaga umanitate”.

Prin Lumina Harului, omul se hrănește cu dragostea lui Dumnezeu.

„Apariția Sfinților Proroci Moise și Ilie, recunoscuți de către Sfântul Apostol Petru, în această icoană a Schimbării la Față reprezintă Legea: Moise reprezintă Legea și Ilie profeții. Tot în chipul celor doi vedem două arătări ale lui Dumnezeu în Vechiul Testament: lui Moise, în sunet de trâmbițe, tunete și fulgere, când urcă pe munte ca să primească tablele Legii și alta lui Ilie, când se arată acestuia în muntele Horeb, asemenea liniștii adieri vântului, în liniștea harului. Aceste două chipuri ne sunt puse ca să ne ridice pe noi, de la starea omului căzut, omul legii, care știe să trăiască doar prin poruncă, la starea omului liniștit, al prorocului, care se hrănește prin har. Iar prin har descoperim dragostea lui Dumnezeu”.

Lumina Harului se vede la fiecare Dumnezeiască Liturghie.

„Astăzi, muntele Tabor s-a mutat în Sfântul Altar. Lumina Harului răsare la fiecare Dumnezeiască Liturghie din Potirul Vieții, la care ne cheamă Domnul. Prin împărtășanie, această Lumină ne dă viață și vindecă inimile noastre rănite de răutățile lumii acesteia, rezidind chipul lui Hristos din noi”.

Departamentul de Comunicare și Imagine al EORI



 

ro_RORO
Copy link