Cărțile duhovnicești
„Să nu spui frate, că este suficient una sau două cărți pentru îndrumare sufletească, pentru că și albina nu adună miere dintr-o floare sau din două numai, ci din toate ce întâlnește. La fel și cel ce citește cărțile Sfinților Părinți, printr-o carte se învață despre credință sau despre dreapta slăvire, printr-alta despre liniștire și despre rugăciune, printr-alta despre smerenie și răbdare. Într-un cuvânt, din multele cărți ale Părinților, învață omul viața cea duhovnicească”.
Limonariul pustiului athonit – apoftegme și istorisiri ale Părinților, traducere din limba greacă de pr. dr. Constantin Petrache, Editura Egumenița, 2011, p. 56.
Indiferent de meserie, poți fi doctor de suflete
„Bătrânul Amfilohie Makris ne îndemna mereu să ne ostenim să facem misiune:
– Vecinii turci, cei mai mulți dintre ei sunt frați ai noștri care s-au lepădat de credință. Nu trebuie să-i lăsăm în pieirea mahomedanismului. Să ne asumăm unii dintre noi și monahismul și preoția. Iar ceilalți la locurile noastre de muncă să-L propovăduim pe Hristos. Credeți-mă, în spatele lucrurilor mici stau cele mari, în timp ce în spatele celor mari de multe ori nu se află nimic.
Femeia care vinde ouă în piață îl propovăduiește pe dumnezeul ei, pe „Iehova”. Angajatul de la hotel servește cafea clienților și deschide discuția despre credința evangheliștilor. Cei ortodocși ce fac?
Ilias este primul în biserică, stând mereu în picioare și fiind transfigurat la chip. Mă întrebam: „Este paraclisier, epitrop sau un om evlavios?”.
Ilias avea un atelier foarte mic și repara pantofii vechi. Pentru acea vreme era de mare folos în cartierele sărace, în care lumea nu-și permitea încălțăminte nouă. Am urmărit cum intrau și ieșeau oamenii din prăvălia lui Ilias, așa cum intră și ies azi din supermarket și cum stăteau seara la masa lui, de-o parte Ilias cu șorțul alb și croind pantofi și de celelalte părți cinci-șase bărbați ascultând lectura dintr-o carte. Îmi zic: „Nu se mai poate așa. Trebuie diseară să mă duc și eu cu niște pantofi la reparat, ca să aud ce învață”. Într-adevăr, un teolog în vârstă citea și explica Filocalia acestor oameni iubitori de frumusețe sufletească iar Ilias repara pantofi în același timp. În ziua următoare l-am felicitat pe cizmar, atât pentru pantofii reparați, dar mai ales pentru oamenii pe care îi aduna în jurul său.
Am întrebat în cartier:
– Ce este Elias?
Și mi-au răspuns:
– Sfătuitorul nostru nostru. Când avem greutăți, la el mergem.
Nu știu cum s-a săvârșit dar cu siguranță a prăznuit în Împărăția Cerurilor, pentru că ea este unora ca acesta, după cuvântul Domnului nostru”.
Arhimandrit Grigorie, Starețul Mănăstirii Dohiariu Sfântul Munte Athos, Ucenic la oameni nevoitori, Editura Bizantină, București, 2015, p. 47-49.