Sfântul Ioan Gură de Aur
„Pilda aceasta însă este în stare să dea leacuri: înţelepţeşte pe bogaţi şi mângâie pe săraci; pe unii îi învaţă să nu se fălească, iar pe alţii îi mângâie în necazurile de aici; pe unii îi face să nu se îngâmfe că nu sunt pedepsiţi ei, deşi sunt păcătoşi, deoarece îi aşteaptă dincolo, pe lumea cealaltă, pedeapsă prea cumplită; iar pe alţii îi mângâie, ca să nu fie tulburaţi de fericirea celorlalţi, nici să nu creadă că Dumnezeu nu poartă grijă de viaţa noastră, când văd că omul drept suferă aici, iar omul rău şi ticălos o duce într-o fericire. Amândoi vor primi dincolo după merit: unul cununile răbdării şi ale suferinţei lui, iar celălalt, osânda şi pedeapsa răutăţii şi păcătoşeniei lui. Această parabolă scrieţi-o! Şi bogaţii, şi săracii! Voi, cei bogaţi, pe pereţii casei voastre; voi, cei săraci, pe pereţii sufletului vostru!…
Dar să auzim şi cuvintele bogatului:
Rogu-te, dară, părinte, a spus bogatul, să-l trimiţi în casa tatălui meu pe Lazăr; căci am cinci fraţi; să le spună lor, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin!
– Ce-i răspunde Avraam?
– Au pe Moise şi pe prooroci, îi spune Avraam, să asculte de ei! “Nu le porţi tu atâta grijă, îi spune cu alte cuvinte Avraam, câtă grijă le poartă Dumnezeu, Care i-a făcut! A pus nenumăraţi dascăli care să-i înveţe, să-i sfătuiască, să-i povăţuiască!”
– Ce-i spune iarăşi bogatul?
– Nu, părinte Avraame, spune el, ci, dacă se va duce cineva dintre morţi la ei, se vor pocăi!
– Ce i-a răspuns Avraam?
– Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morţi!
Că acesta-i adevărat, că cel care nu ascultă de Scripturi nu va asculta nici de cei înviaţi din morţi, au arătat-o iudeii care, pentru că n-au ascultat de Moise şi de prooroci, n-au crezut nici când au văzut morţi înviaţi. Ci, când încercau să ucidă pe Lazăr, când prigoneau pe apostoli, deşi înviaseră mulţi dintre cei morţi în timpul răstignirii.
Prin urmare, chiar dacă ar învia un mort, chiar dacă s-ar pogorî înger din cer, totuşi Scripturile sunt mai vrednice de credinţă decât toate….
Căci Stăpânul îngerilor şi Domnul celor vii şi al morţilor, Acela le-a legiuit pe acestea. Şi că aceia care cer să vină morţii din lumea cealaltă cer lucruri de prisos, pot să o dovedesc, în afară de cele spuse, şi cu tribunalele din lumea aceasta. Cei necredincioşi nu văd iadul; pentru credincioşi este înaintea ochilor şi se vede, dar pentru necredincioşi nu se vede. Să nu cerem dar morţilor să ne grăiască de acelea despre care ne învaţă în fiecare zi Scripturile cu mult mai lămurit! Într-adevăr, dacă cei din viaţă s-ar fi folosit de pe urma învierii morţilor, Dumnezeu n-ar fi nesocotit, nici n-ar fi lăsat la o parte un câştig aşa de mare. El, Care ne pune la îndemână toate cele ce ne sunt de folos, în afară de asta, dacă ar fi înviat des morţii şi ne-ar fi adus veşti despre toate cele de pe celălalt tărâm, cu timpul ar fi fost dispreţuite şi aceste veşti. Mai mult, diavolul ar fi adus pe lume, cu multă uşurinţă, şi învăţături greşite….Pentru aceea a încuiat Dumnezeu porţile lumii de dincolo, şi nu îngăduie ca unul din cei plecaţi şi întors aici să spună cele de acolo, ca nu cumva diavolul, luând pricină din asta, să răspândească printre oameni rătăcirile lui. Într-adevăr, când au fost prooroci, diavolul a ridicat profeţi mincinoşi; când au fost apostoli, a ridicat apostoli mincinoşi; când S-a arătat Hristos, a adus hristoşi mincinoşi; când Dumnezeu a adus pe lume învăţături sănătoase, el a adus învăţături stricate, semănând pretutindeni neghină. Prin urmare, dacă acum diavolul ar fi făcut asta, atunci ar fi încercat, prin uneltirile lui, să înşele pe oameni nu înviind morţi cu adevărat, ci înşelând vederile oamenilor cu vrăjitorii şi înşelăciuni, sau uneltind, după cum am spus mai înainte, ca să-i arate pe unii că au murit şi au înviat, şi aşa ar fi amestecat totul şi ar fi întors toate pe dos. Dar Dumnezeu, ştiind acestea mai dinainte, a oprit această viclenie; ne-a cruţat şi n-a îngăduit nimănui care ar putea veni cândva de acolo să spună despre cele de acolo oamenilor din viaţa aceasta, învăţându-ne astfel să socotim dumnezeieştile Scripturi mai vrednice de credinţă decât orice altceva.”
Sursa: Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă și providență. Despre rugăciune. Despre viețuirea după Dumnezeu și alte Omilii. Traducere de Preot Profesor Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2005, pp.31-32.
RO 
IT