Selectează o Pagină

Loading

Sfântul Ioan Gură de Aur

continuare

     „A murit şi bogatul şi a fost îngropat  Sufletul îi fusese îngropat în trup, ca într-un mormânt, şi purtase trupul, de colo până colo, ca pe un mormânt. Trupul îi era legat de beţie şi de lăcomie ca şi cu un lanţ, aşa că era mort şi nelucrător. Nu trece, prea iubite, cu uşurinţă pe lângă cuvântul a fost îngropat. Ci, când auzi acest cuvânt, gândeşte-te la mesele cele ferecate în argint, la paturi, la covoare, la cuverturi, la toate cele din casă, la parfumuri, la aromate, la vinul cel de frunte, la feluritele mâncăruri şi bucate, la bucătari, la linguşitori, la oamenii din suită, la slugi şi la tot fastul lui! Gândeşte-te că totul s-a stins, totul s-a veştejit! Toate cenuşă, toate pulbere! Jale şi plânsete! Nimeni nu-1 mai poate ajuta, nici aduce înapoi sufletul plecat! Atunci s-a văzut ce poate aurul, ce poate bogăţia cea mare! Din atât de mare strălucire, a plecat gol şi singur. Din atât de mare bogăţie, n-a putut să ia de aici nimic; a fost dus gol, lipsit de orice apărare. Niciunul din cei care-1 slujeau, niciunul din cei care-1 ajutau nu era ca să-1 scape de chin şi de pedeapsă; ci, smuls de lângă toţi aceia, a fost luat numai el ca să îndure acele pedepse de nesuportat. Cu adevărat, Tot trupul şi toată mărirea omului ca floarea ierbii; uscatu-s-a iarba şi floarea a căzut, iar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac!  A venit moartea şi le-a stins pe toate….

Trăim în lume ca într-un teatru şi-i vedem pe oameni jucând ca pe o scenă; când îi vezi pe mulţi că se îmbogăţesc, nu socoti că sunt bogaţi cu adevărat, ci că au măşti de bogaţi. Dacă îi iei masca şi-i cercetezi conştiinţa, de intri în sufletul lui, vei vedea că-i sărac de orice virtute şi mai necinstit decât toţi oamenii. După cum la teatru, la lăsarea serii, când pleacă spectatorii şi ies afară din teatru, actorii îşi leapădă măştile, şi împăraţii şi generalii de pe scenă se arată tuturor ceea ce sunt, tot aşa şi la venirea morţii, când se termină spectacolul vieţii omeneşti, când toţi oamenii leapădă măştile bogăţiei şi ale sărăciei şi pleacă dincolo, atunci toţi se arată numai cu faptele lor. Atunci se vede cine au fost cu adevărat bogaţi, cine săraci, cine plini de slavă, cine fără de slavă.”

Sursa: Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă și providență. Despre rugăciune. Despre viețuirea după Dumnezeu și alte Omilii. Traducere de Preot Profesor Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2005, p.15.

ro_RORO
Copy link