„(…) Ascultați toți câți faceți mai mult decât trebuie gustul femeilor! Ascultați toți câți faceți jurăminte pe neștiute, câți faceți pe alții stăpâni pe gândurile și voința voastră spre pierderea voastră și vă săpați voi înșivă groapa! Că și Irod așa a pierit! Se aștepta ca fata să-i ceară un dar vrednic de ospățul ce-l dădea. Era doar o copilă, era la ospăț, la o serbare, și se aștepta să-i ceară un dar frumos și plăcut, nu capul Botezătorului! Dar s-a înșelat! Cu toate acestea nimic nu-l dezvinovățește pe Irod. Chiar dacă fata aceea ar fi avut sufletul unor barbari care se lupta cu fiarele sălbatice, Irod n-ar fi trebuit să-și piardă mințile, nici să se pună în slujba unei porunci atât de tiranice! Mai întâi, cine nu s-ar fi cutremurat la vederea acelui sfânt cap, adus la ospăț, din care picura sânge? Și totuși nu s-a cutremurat nici nelegiuitul Irod, nici femeia lui, mai blestemată decât el. Așa sunt femeile desfrânate! Sunt mai îndrăznețe și mai crude decât orice om. (…)
Nu spun lucrurile acestea ca să vă împiedic să vă distrați. Distrați-vă, dar nu cu un astfel de preț!
Hrana voastră să fie temei de iubire de oameni, de milostenie, nu de cruzimi! Hrănește-ți oaspetele, pentru că-i sărac! Hrănește-l, pentru că Se hrănește Hristos! Nu-l hrăni pentru că spune cuvinte drăcești, pentru că se înjosește! Nu te uita că fața îi râde, ci cercetează-i sufletul și atunci vei vedea că-și blesteamă de mii de ori viața, că oftează și suspină! Dacă nu-ți arată viața lui cea grea și nenorocită, apoi o face pentru tine, ca să te distreze! Să fie, dar, oaspeți ai tăi oamenii săraci și liberi, nu cei care se jură pe nedrept, nu comedianții! Iar dacă vrei să ai răsplată pentru mâncarea ce le-o dai, poruncește-le să mustre și să îndrepte dacă văd că se face ceva nepotrivit în casa ta; poruncește-le să-ți ajute la purtarea de grijă a casei, la supravegherea slugilor. Ai copii? Fă-i și pe ei tatăl copiilor tăi, să împartă cu tine purtarea de grijă de copii! Să-ți aducă câștiguri bine plăcute lui Dumnezeu! Pune-i pe ei la o neguțătorie duhovnicească! Dacă vezi pe unii că au nevoie de sprijin, poruncește-le să te ajute, poruncește-le să te slujească. Prin ei culege pe străini de pe drumuri, prin ei îmbracă pe cei goi, prin ei trimite ajutoare celor întemnițați, prin ei scoate pe alții din nevoi! Aceasta să-ți fie răsplata hranei pe care le-o dai; de folos și ție și lor și fără de osândă.
Prin ei și prietenia dintre tine și ei se strânge mai mult. Altfel, chiar dacă par că te iubesc, totuși se rușinează de tine că sunt hrăniți de pomană. Dacă însă îți fac astfel de servicii se simt mai la largul lor la masa ta, iar tu le dai de mâncare cu mai multă plăcere, la gândul că cheltuiala nu îți este zadarnică; ei îți calcă pragul casei tale cu curaj și în toată voia, iar casa ta va ajunge biserică în loc de teatru; diavolul va fi alungat și va intra în casa ta Hristos, va intra corul îngerilor. Că unde e Hristos, acolo sunt și îngerii; iar unde sunt Hristos și îngerii, acolo-i și cerul, acolo-i lumina mai strălucitoare decât lumina soarelui acestuia pământesc. Iar dacă vrei să culegi și o altă mângâiere de pe urma acestora, pe care-i chemi la masa ta, poruncește-le ca, atunci când au răgaz, să ia Biblia în mâini și să citească legea dumnezeiască. Astfel de ospețe îți vor fi mai plăcute decât celelalte; te fac și pe tine și pe oaspeții tăi mai vrednici; celelalte ospețe acoperă de rușine și pe gazdă și pe invitați; (…)”.
Citește mai mult Omilie la Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei (Omilia XLVIII), traducere Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994, p. 560, 564.