Selectează o Pagină

Loading

La Întâmpinarea Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în care se face pomenire și despre înfrânare, și despre răutatea care îi este potrivnică

(…)

4. Căci după nașterea cea din Fecioară a Mântuitorului și după tăierea împrejur cea după lege în a opta zi, când s-au împlinit zilele curățirii lor, după legea lui Moise, L-au adus în Ierusalim, așa după cum zice Evanghelistul Luca, ca să fie înfățișat Domnului, după cum este scris în Legea Domnului (Luca 2, 22). A fost tăiat împrejur după Lege, a fost adus după Lege, a fost înfățișat după cum este scris în Legea Domnului și a fost adus jertfă conform celor spuse în Legea Domnului.

5. Vedeți că Făcătorul Legii și Stăpânul este întru toate ascultător Legii? Ce împlinește prin acestea? Face firea noastră ascultătoare întru toate Tatălui, vindecă complet neascultarea noastră cea din fire, preschimbă blestemul din ea în binecuvântare. Căci după cum în Adam era întreaga noastră fire, tot așa și în Hristos, și după cum prin Adam cel din pământ, noi toți cei care din el am luat existența ne-am întors în pământ și am coborât, vai, în iad, la fel, prin Adam cel din cer, după cum spune apostolul, toți am fost chemați în cer (cf. I Corinteni 15, 22) și am fost făcuți vrednici de slava și harul de acolo. Acum însă, zice, viața voastră este, în chip tainic, ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când însă Hristos se va arăta, la a doua Sa arătare și venire, atunci voi toți vă veți arăta în slavă (Coloseni 3, 3). Toți. Care? Cei care au fost făcuți fii prin Hristos întru Duhul și care au arătat prin faptele lor că sunt copiii Lui duhovnicești.

6.⁠ ⁠Când s-au împlinit zilele curățirii lor, L-au dus ca să-L înfățișeze Domnului (Luca 2, 22). Care ei? Legea se referă la părinți și la cei născuți din împreunarea trupească, [spunând] că au nevoie de curățire, după cum și psalmistul zice: În fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea (Psalm 50, 6). Întrucât însă aici nu era vorba de părinți, ci doar de cea care a dat naștere, și aceasta fecioară, și de nașterea unui copil zămislit fără sămânță, nu era nevoie deloc de curățire, ci și aceasta era o faptă a ascultării, [ascultare] care a restaurat firea cea neascultătoare și a îndepărtat pedeapsa pricinuită de neascultare. Așadar, când s-au împlinit zilele curățirii lor, L-au dus pe prunc ca să fie înfățișat Domnului (Luca 2, 22), ca să Îl închine și să facă cunoscut că e primul născut, după cum este scris în Legea Domnului: Tot cel de parte bărbătească care deschide pântecele, sfânt lui Dumnezeu se va chema (cf. Ieșire 13, 2.12.15; 34, 19; Luca 2, 23).

7. Într-adevăr, Acesta este Singurul Care, deschizând pântecele la zămislire, a fost purtat în pântece fără împreunare, numai prin salutarea și vestirea lui Dumnezeu, pe care Fecioara le-a primit în auz printr-un înger. De ce dar Legea (spune): tot cel de parte bărbătească care deschide pântecele? Precum sunt mulți care sunt numiți profeți și mulți care sunt numiți unși – după cum spune Dumnezeu prin profetul: Nu vă atingeți de unșii Mei și nu vicleniți împotriva profeților Mei (Psalm 104, 15; I Paralipomena 16, 22) -, însă Unul este Unsul [Hristosul] și Unul singur Profetul acesta, la fel se zice că tot întâiul născut deschide pântecele, deși Cel care deschide cu adevărat pântecele este Acesta, Singurul Sfânt al lui Israel. L-au adus, zice, ca să dea jertfă, după cum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbei (Luca 2, 24).

8.⁠ ⁠Perechea de turturele, indicând înfrânarea părinților, stătea oarecum în legătură cu cei care erau uniți prin legea căsătoriei. Iar cei doi pui de porumbei, fiind fără experiența împreunării, indicau în chip clar pe Fecioara, pe Cel Născut din această Fecioară, precum și faptul că este fecioară până la sfârșit. Și uită-te la acrivia Legii: vorbește despre o pereche de turturele (Luca 2, 24), făcând aluzie la cei care sunt uniți prin căsătorie, însă se ferește să spună aceasta și despre puii de porumbei. Căci sunt fără experiența împreunării și Fecioara, și Cel Născut. Iar Legea, vestind de mai înainte, de demult, nașterea cea feciorească, profețește acestea (cf. Isaia 7, 14), și prin astfel de lucruri prefigurează această [naștere]. Iar când Cel născut în chip minunat a fost adus acum la templu, Duhul Sfânt a pregătit alte turturele și alți pui de porumbei, mai potriviți. Cine sunt aceștia? Simeon și Ana, care, fie dacă spune cineva că sunt pui de porumbei datorită faptului că sunt întru totul prunci față de păcat, fie că zice că sunt turturele, datorită extremei lor înfrânări, bine zice.

9.⁠ ⁠Dar Simeon, ca să parcurgem pe scurt cuvintele Evangheliei, care era om drept și evlavios și căruia i se vestise de mai înainte de Duhul Sfânt (Luca 2, 26), fiind acum mișcat de Acesta, a venit în Templu, L-a întâmpinat și L-a luat în brațe pe Acest Prunc ceresc și pământesc; I-a adus, ca unui Dumnezeu, imn și cerere, rugându-L să-l slobozească în pace de trup, și a vestit tuturor că Acesta este lumina cea mântuitoare, afirmând că este pus spre căderea celor care nu cred și spre ridicarea celor care cred în El (cf. Luca 2, 28-32).

10.⁠ ⁠Apoi, a vorbit și cu Fecioara și Maica Pruncului, arătându-i că prin durerea pricinuită de Crucea copilului său se va arăta că este mamă după fire a Pruncului care acum e [deopotrivă] Dumnezeu și om, și că, lămurind [astfel] gândurile cele ambigue cu privire la copil, le va șterge din inimile [oamenilor] (cf. Luca 2, 34-35). Căci și Solomon a demonstrat care este adevărata mamă a copilului, [mamă] despre care exista o ambiguitate, plecând de la durerea iscată de suferința copilului, de la adânca mâhnire a acesteia pentru copil și de la compasiunea pentru acesta (cf. III Regi 3, 16-28). Iar profeteasa Ana a lui Fanuil, văduvă în vârstă de optzeci și patru de ani, care stăruia în posturi și în rugăciuni și nu părăsise niciodată templul, fiind atunci mai cu seamă inspirată de Duhul Sfânt, Îi mulțumea lui Dumnezeu și binevestea izbăvirea celor care o așteptau, arătând că această izbăvire era chiar Pruncul acesta (Luca 2, 36-38).

11.⁠ ⁠Duhul Sfânt a trimis de mai înainte astfel de turturele raționale ca să-L întâmpine pe Hristos Care venea la Templu și ne-a arătat ce fel trebuie să fie cei care-L primesc pe Hristos, și cum trebuie să fie aceia și acelea care au părăsit viața conjugală, precum și aceia care și-au pierdut soțiile. Căci și această Ana a lui Fanuel era văduvă, dar era și profeteasă. Cum a fost posibil? Pentru că, părăsind grijile lumești și pământești, nu s-a depărtat de Templu. Pentru că petrecând zi și noapte în postiri, privegheri, rugăciuni și psalmodieri, avea o viață fără de prihană. De aceea L-a și recunoscut în chip corespunzător pe Domnul atunci când a venit, pe Domnul pe care-L lăudase prin fapte, după cum spune și profetul către El: Cânta-voi și voi merge cu pricepere pe cale fără prihană. Când vei veni la mine? (Psalm 100, 2).

(…)


Sfântul Grigorie Palama, Omilia a V-a în Sfântul Grigorie Palama, Scrieri I: Omilii, traducere de Pr. Roger Coresciuc, ediție îngrijită de Pr. Dragoș Bahrim, Doxologia, Iași, 22022, p. 80-84.

ro_RORO