Trăim într-un context istoric caracterizat de o evoluție exponențială a tehnologiei. Ne putem da seama de aceasta, gândindu-ne la performanțele uimitoare la care au ajuns dispozitive, precum: telefoanele, electrocasnicele, automobilele, calculatoarele etc. Aceste performanțe nu au fost usor de realizat, iar o mare contribuție este atribuită inteligenței artificiale – termen care adesea este perceput cu o conotație negativă de adulții care nu lucrează în domeniu (considerându-l o amenințare pentru propria carieră).
Pentru a permite o interpretare mai obiectivă a subiectului este important să înțelegem cum este definită inteligența artificială: ramura informaticii care se ocupă cu dezvoltarea unor sisteme și programe capabile de a efectua acțiuni, care în mod normal ar necesita un complex proces de gândire umană precum logica, creativitatea și capacitățile comunicative. Această Inteligență permite sistemelor să analizeze și să înțeleagă mediul înconjurător, să comunice cu acesta și să acționeze cu un obiectiv precis. Iată câteva exemple privind aplicabilitatea acestei Inteligențe: crearea sugestiilor de căutare pe internet, efectuarea cumpărăturilor online, realizarea de vehicule autonome, crearea asistentului personal digital pentru telefon (Siri, Asistent Google), roboți utilizați în fabrici etc.
Cum este posibil ca un dispozitiv informatic să fie în stare de asemenea performanțe? Răspunsul este simplu: prin algoritmi! Ca și definiție pe înțelesul tuturor, un algoritm este o procedură de calcul logic folosită pentru a rezolva probleme de natură diferită. Mulțumită acestora, sistemul este în stare să capteze informații sau să traducă și să prelucreze limbajul uman pentru a putea răspunde unor eventuale cerințe. Pentru a putea memoriza și procesa aceste date sistemul este dotat cu o rețea neuronală artificială (ANN- “Artificial Neural Network”). Această rețea este un model computațional – sistem alcătuit dintr-un număr mare de algoritme complexe și interconectate, clădit după modelul creierului uman, unic și perfect în felul său de a fi (“neuroni” care comunică reciproc prin “sinapse artificiale” adică impulsuri alternate de tensiune electrică). Pentru a înțelege mai bine, haideți să ne amintim cum este alcătuit un neuron:
Putem observa cum fiecare neuron este conectat la dendritele altor neuroni prin axon, cu care este în stare să comunice prin sinapse. Un neuron, singur, nu are mari abilități, dar combinat cu o întreagă rețea este în stare de lucruri uimitoare. Din punct de vedere logic, fluxul informațional neuronal poate fi reprezentat în felul următor:
Nodurile galbene reprezintă date de input, care în cazul creierului uman sunt informații care provin de la receptorii celor cinci simțuri. Nodul roșu în schimb, reprezintă output-ul, adică reacția fiecăruia la acești stimuli. În mijloc (cercurile verzi) se află neuronul nostru care este responsabil de acest complex proces – recepționare stimul + elaborare reacției, aplicând un filtru pentru stimulii lipsiți de relevanță.
În mod asemănător este reprezentată și modalitatea de funcționare a ANN-ului (Artificial Neural Network):
În cazul acesta, datele de input vor fi colectate de senzorii artificiali, iar neuronul va fi înlocuit de funcții matematice complexe (baza algoritmelor). Performanța unui ANN este conferită de capacitatea acestuia de a filtra informațiile inutile, acțiune realizată inconștient de noi, oamenii.
O greșeală frecventă este aceea de a crede că, inteligența artificială este echivalentă cu roboții, din punct de vedere conceptual, asociere care nu este tocmai corectă. Robotul este o mașinărie programabilă cu trăsături antropomorfe în stare să efectueze multiple acțiuni, precum prelucrări cu diferite ustensile, transport sau manipulare programată de material. Implementarea roboților în ceea ce se mai numește industrie 4.0 este încurajată de calitățile și potențialul acestor mașinării printre care numărăm: efectuarea unor acțiuni repetitive și precise pe durate lungi de timp, operativitate în medii periculoase, transport în ritm repetitiv pe distanțe scurte a unor încărcături grele, care în mod normal ar fi devenit un pericol pentru integritatea fizică a omului.
Observăm că diferențierea principală a acestor două elemente, inteligența artiartificială și robot, se bazeaza pe interacțiunea cu mediul înconjurător care nu este indispensabilă în ambele cazuri. Aceasta este limitată de un factor decizional și ulterior va fi implementată în interiorul roboților pentru a optimiza acțiunile acestuia.
În ultimii ani sunt făcute multe investiții pentru extinderea aplicabilității acestora în afara câmpului industrial, acțiuni care au dat naștere conceptului de Android-robot umanoid. Piața creată în acest domeniu oferă nenumărate posibilități, plecând de la roboți destinați pentru entertainment, comunicare, activități casnice până la roboți cu abilități sociale, capabili să interacționeze cu oamenii, folosiți de exemplu, în spitale pentru a menține ridicat moralul pacienților. Prețul lor variază în funcție de capacitățile fiecărui dispozitiv, plecând de la câteva mii de euro pentru funcții de bază și ajungând la milioane de euro pentru funcții avansate.
Câteva exemple:
Cel mai faimos rezultat obținut până acum este Sophia, primul exemplar de android capabil să întrețină conversații umane caracterizate de contact vizual “realistic”, de expresii faciale coerente cu “starea ei emoțională” și de mobilitate fizică autonomă. Sophia a fost prezentată lumii în 2016 la Austin (Texas, USA), iar realizarea ei aparține companiei tehnologice “Hanson Robotic Limited” care au folosit ca sursă de inspirație pentru alegerea numelui creației lor, cuvântul grecesc „sophìa” = înțelepciune. Unul dintre scopurile principale ale instituțiilor tehnologice este să coboare prețul acestor dispozitive, pentru a permite implementarea lor în domenii cât mai vaste.
La un an de la apariția ei a obținut cetățenia arabă, fiind recunoscută drept cetățean comun al Arabiei Saudite. Introducere Sophiei într-un asemenea context a provocat apariția multor semne de întrebare, dintre care una cu conotație juridică: dacă o persoană întrerupe intenționat sistemul ce stă la baza funcționării acesteia, fără acordul ei, poate fi considerată victima unui act de omicidiu? Sau Sophia s a convertit la Islam? (Legile saudite oferă dreptul cetățeniei doar musulmanilor)
Astfel de întrebări provoacă tensiune socială, iar sistemul parlamentar este chemat în cauză, pentru a stabili în mod exact statutul juridic al robotului autonom. La momentul actual dreptul internațional și public ale inteligenței artificiale este consultabil pe site -ul parlamentului european. (https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-9-2021-0009_RO.html)
Este interesant de observat că reacția față de inovațiile de acest gen au și un impact cultural. De exemplu în Est, mai precis în Japonia, unde este foarte respectată noțiunea de “Tsukumogami” (spiritele obiectelor), japonezii cred că fiecare obiect are un suflet propriu, acesta fiind modificat de persoanele cu care intră în contact sau de felul în care este tratat obiectul în sine. Ajuns la o anumită vârstă, circa 100 de ani, obiectul se transformă în spirit, putând influența viața omului și având un comportament caracteristic obiectului din care provine.
Închei citându-l pe marele fizician Stephen Hawking, care descrie în mod perfect cele două tăișuri ale sabiei: “Success in creating effective AI, could be the biggest event in the history of our civilization. Or the worst. We just don’t know. So we cannot know if we will be infinitely helped by AI, or ignored by it and side-lined, or conceivably destroyed by it.” (Succesul în crearea unei Inteligențe artificiale eficiente, poate fi cel mai mare eveniment din istoria omului. Sau cel mai dăunător. Pur și simplu nu avem cum să știm, deci nu putem stabili dacă vom dispune de un ajutor infinit din partea ei sau vom asista ignorați și depășiți, poate chiar distruși de aceasta.)
Emil Goia
RO 
IT