În ultimile decenii a devenit o posibilitate concretă faptul de a putea avea copii cu ajutorul tehnicilor medicale de reproducere asistată. În cele ce urmează, vom lămuri dacă este bine să recurgem la aceste inovaţii ale tehnicilor biomedicale, de asemenea vom recomanda şi câteva dintre aceste mijloace medicale.
Întâi de toate se pune întrebarea: “De ce doresc un copil?”, “Am dreptul de a avea unul?” şi apoi “De ce nu mă pot linişti cu gândul că nu este pentru mine acest lucru?”.
Vă îndemn să priviţi în jur la cei care vor să apeleze la aceste tehnici. Care este vârsta lor? Majoritatea au în jurul vârstei de 40 de ani: o etapă foarte discutabilă pentru prima sarcină. Este adevărat că un întreg angrenaj psiho-social aflat într-o contiuă dinamică a schimbării, determină familiile să amâne considerabil momentul venirii copilului pe lume. Dar să le luăm pe rând.
Tehnicile care ajută astăzi reproducerea asistată medical, metode de negândit acum câteva generații, sunt astăzi din ce în ce mai inovative ajungându-se la a se vorbi de eugenetică, adica îmbunătăţirea caracterelor fenotipice (ex: culoarea ochilor) şi despărţirea sexualității de procreare (uterul artificial).
Așa numita procreare asistată medical (PMA) este o arie a medicinei complexe ce are ca obiectiv acela de a ajuta cuplurile cu probleme de infertilitate.
Una dintre aceste metode de procreare este fecundația în vitro. Fecundaţia în vitro cu transfer de embrion (Fivet) este una din tehnicile de fertilizare ce implică fusiunea dintre ovul cu un spermatozoid în laborator pentru obţinerea embrionilor care ulterior vor fi transferați în uterul matern (intrafalopian).
Inseminarea în vitro (în afara corpului/ în laborator) este o tehnică prin care ovociţii sunt aspirați din folicol și supuși fecundării cu spermatozoizi. De asemenea, o altă opțiune este şi injectarea intracitoplasmatică (ICSI) prin care spermatozoidul vine introdus direct în interiorul ovocitului/celula ou cu ajutorul unor ace microscopice. Transferul de embrioni este făcut fără anestezie, cu ajutorul unui cateter foarte subțire în cavitatea uterină.
O altă metodă este inseminarea intra-uterină (IA) constă în introducerea de spermatozoizi selectați direct în cavitatea uterină după o monitorizare prealabilă a ovulației.
Mai există și transferul intrafalopian al gameţilor (Gift), unde se doreşte fecundarea.
De asemenea tehnicile nu se opresc aici, pentru că există şi transferul intrafalopian al zigotului (Zift).
Ne este cunoscut numele primei persoane, Louise Brown, care a fost adusă pe lume cu ajutorul tehnicii Fivet în 25 iulie 1978 la Kershaw Hospital din Oldham.
Tehnica fecundării în eprubetă a fost soluția aleasă de mama ce suferea de o infertilitate cauzată de o ocluzie tubarică.
Se pare că în lume sunt peste 400 de mii de copii astfel concepuți.
În țări precum Marea Britanie, Franța, Olanda, Danemarca, Israel, astfel de copii constituie 1% din totalul noilor născuți.
Cu toate acestea, constatăm o creştere foarte mare, în ultimii 30 de ani, a infertilităţii cuplurilor. Unele patologii care au printre consecinţe infertilitatea pot fi endometrioza, sterilitate idiopatică, generarea de anticorpi antispermatici, infertilităţi genetice relative, calitatea spermatozoizilor, ipoplasia (slaba calitate a ovulelor), insuficienţa renală şi desigur diferite patologii cronice la care se adaugă alte cauze precum stresul și oboseala.
Pr. Gabriel Popescu, Torre Spaccata (Roma)