Selectează o Pagină

Loading

Pr. Ioan Tobă s-a născut în comuna Mihai Viteazul (Cluj), în data de 22 Februarie 1951. A absolvit Institutul Teologic de grad universitar din Sibiu, în anul 1977. A fost hirotonit preot de către PS Emilian (Birdaș), la Alba Iulia, în data de 30 Octombrie 1977. Din anul 1977 și până în anul 1990, a fost preot paroh în Cristuru Secuiesc (Harghita), unde s-a ocupat de șapte comunități ortodoxe românești. În anul 1990, este transferat preot paroh la Micești, județul Cluj, unde rămâne până în anul 1992. În anul 1992 se stabilește, împreună cu familia, în Italia, unde, cu ajutorul lui se înființează parohia „Sfântul Dasie de la Durostor”, din Ancona, la data de 14 noiembrie 1992, la solicitarea credincioșilor ortodocși români din regiunile Marche, Abruzzo şi Emilia Romagna.

Preacucernicul părinte Ioan Tobă, neavând locaş de cult propui, și-a desfășurat activitatea pastoral-misionară în Capela de la gara din Ancona până în anul 2007 când, datorită bunei înțelegeri cu Biserica Romano-Catolică locală, comunitatea ortodoxă română primește spre slujire biserica “Santissima Annunziata” din strada Podesti nr.12, unde se află şi acum.

Datorită prezentei la Ancona încă de la anul 570 d.H. a Sfintelor Moaște ale Sfântului Dasie, părintele împreună cu credincioșii români au ales ca ocrotitor pe acest sfânt român, Sfântul Mucenic Dasie de la Durostorum (20 noiembrie). Credincioșii s-au bucurat de sfintele slujbe, mai ales cele duminicale şi praznicale şi în mod special de cele de Înviere (Sfintele Paşti), trăind cu intensitate momentele de întâlnire cu Dumnezeu, de îmbogățire spirituală şi înălțare a cugetului către cele de sus.

Părintele Ioan Toba pe lângă activitatea pastoral-misionară a desfășurat şi activitate social-filantropică. Astfel ori de câte ori a fost nevoie, au fost cercetați şi ajutați cei în nevoință (nu putini din păcate), actele de caritate nelipsind. O grijă deosebită s-a acordat creșterii frumoase a tinerilor.

Sub păstorirea de către părintele Ioan Tobă, comunitatea ortodoxă română din Ancona s-a bucurat şi de vizite pastorale importante, după cum urmează: în septembrie 1995 Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Arhiepiscop şi Mitropolit al B.O.R. din Germania şi Europa Centrală; în octombrie 1998 Înaltpreasfințitul Părinte Iosif de la Paris, Arhiepiscop şi Mitropolit al Europei Centrale şi Meridionale; 1999, 2000, 2001, 2002, (18-25 ian.) Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Arhiepiscop şi Mitropolit al Ardealului, în acea  vreme episcop al Caransebeșului; 2005 şi 2010 Preasfințitul Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei. 

La sfârșitul anului 2011, din încredințarea și binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop SILUAN al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, preotul Ioan Tobă primește ascultarea de a organiza o nouă parohie românească̆ pe meleagurile marchigiane, anume la Fabriano, provincia Ancona. Noua parohie ce urma să se înființeze primește, prin decizie chiriarh ală, ca hram pe „Sfântul Apostol Bartolomeu” (11 iunie).

Odată̆ încredințată misiunea de înființare a unei noi parohii, preotul Ioan Tobă a procedat la adunarea credincioșilor ortodocși, emigranți români din zonă, și începe a solicita autorităţilor eccleziale romano-catolice din Fabriano un locaș de cult adecvat pentru serviciile religioase ortodoxe. Susținuți de Preasfințitul Părinte Episcop Episcop SILUAN, cât și de relațiile noastre de bună înțelegere cu Diocesa Romano-Catolică de Fabriano – Matelica, Excelența Sa, Episcopul Giancarlo Vecerrica, se dă acordul, provizoriu, de a celebra sfintele slujbe în monumentala Biserică „Sant’Agostino” din via Ramelli, nr. 100. În urma deciziei chiriarhale a Preasfințitului Părinte Episcop Siluan, începând cu data de 18 mai 2012 este recunoscută oficial Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Apostol Bartolomeu” din Fabriano și numirea preotului Ioan Tobă, preot paroh al acesteia.

Activitatea pe care a desfășurat-o părintele Ioan Tobă în parohie este cea de natură liturgică, pastoral – duhovnicească, misionară și socială. Un accent special sa pus pe cateheza adulţilor și a copiilor.

Activitatea socială, culturală, cât și marcarea marilor evenimente din istoria Bisericii Ortodoxe Române și a României, a fost o parte importantă din preocupările părintelui în vederea întăririi conștiinței enoriașilor spre identitate si unitate.

Cultivarea relaţiilor cu autoritățile ecleziastice și laice locale, sunt făcute cu un interes bine determinat pentru punerea în valoare a adevăratei imagini a enoriașilor ca suflet de creștin ortodox și iubitor de semeni.

Câteva mărturii a mirenilor care l-au cunoscut pe părintele Ioan Tobă

„Pentru mine a fost un duhovnic foarte atent, care știa să asculte problemele fiecăruia cu răbdare și iubire, dând mereu un sfat de mângâiere și îmbărbătare, știind să ajute în a regăsi liniștea, pacea și echilibrul necesar ca să poți merge înainte indiferent de greutățile care se iveau.’’

„Era un om blând, afectuos, iubea mult copii și deseori povestea cu nostalgie din amintirile sale din copilărie în legătură cu tatăl său. Ne îndemna cu drag în cele două fraze pe care le spunea la sfârșitul Liturghiei, pentru că părintele nu predica mult, ne îndemna să-i iubim pe toți așa cum sunt, să-i ajutăm, să ne păstrăm pacea și să facem mereu voia Domnului căci El mult ne-a iubit pe noi.”

„Iubea mult cântările bisericești, se emoționa si se mândrea de fiecare dată când le cântam cu toții, mai ales la întâlnirile interconfesionale la care participa cu mare bucurie și dăruire spre binele comunității romanești pe care o păstorea cu multă râvnă. De asemenea, îndemna pe tinerii care erau înzestrați de Dumnezeu cu darul cântării să nu înceteze niciodată să cânte Domnului și le cerea câteodată: Ia mai cântați o cântare, că tare mă bucur să vă aud.”

„Era foarte bucuros să lărgească și mai mult comunitatea și chiar să închege și altele mai îndepărtate fiind convins că asta așteptă Dumnezeu de la dânsul. A fost sprijinit de cei care i-au stat alături și credeau în această necesitate și trezire spirituală aici pe pământ străin, departe de România mamă.”

„A fost pentru mulți ca un tată înțelegător și foarte disponibil.”

„L-am cunoscut în anul 2000 la Capela gării din Ancona. A fost foarte impresionat văzând o familie cu 4 copii, încât i-au dat lacrimile. De multe ori la Sfânta Liturghie eram doar el și noi, motiv pentru care a mers și în alte locuri să slujească (Pesaro, Macerata și Ascoli) până în momentul în care în aceste localități s-au înființat parohii. Îmi amintesc faptul că în portbagajul mașini avea în permanență cele necesare pentru slujirea Sfintei Liturghii, o numea Biserica din portbagaj!”

A fost un preot deosebit: blând, răbdător, disponibil în orice moment, atent la nevoile credincioșilor, uneori din puținul pe care-l avea făcea milostenie.

În ultimii 10 ani se deplasa mereu cu mașina de la Ancona unde locuia, la Fabriano (cca.75 km) deși starea sănătății nu era prea bună.

A fost unul dintre primii preoți români din Italia, care a dat dovadă de mult curaj în misiunea pe care o făcea, cu o dragoste nemăsurată pentru Biserica și neamul nostru românesc!

Părintele Ioan Tobă a plecat la Domnul după̆ o lungă suferință pe care a purtat-o cu mare curaj și demnitate, la data de 22 ianuarie 2022.

Veșnică să-i fie pomenirea!

ro_RORO
Copy link