Cu ajutorul Domnului, în perioada 30 august – 2 septembrie 2024, s-a desfășurat cea de-a treia întâlnire la nivel internațional a soțiilor de preoți, care se află sub ocrotirea Sfintei Nona.
Dacă la întâlnirile precedente ne-am putut bucura de prezența și învățăturile Preasfințitului Părinte Sofian Brașoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Germaniei, Austriei și Luxemburgului, în Germania, la Heidelberg, respectiv Preasfințitul Părinte Episcop Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, în Italia, la Castel Gandolfo, astăzi, 31 august 2024, în Spania, la Avila, am fost onorate să îl avem în mijlocul nostru și îi mulțumim pentru aceasta, Preasfințitului Părinte Teofil de Iberia, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, pentru prezența Preasfinției sale și pentru cuvintele de învățătură și pline de duh.
Mulțumim, de asemenea, tuturor organizatorilor, coordonați de doamna preoteasă Cristina Iacob, doamnelor preotese Cristina Benga, Laura Dobrescu, dar și părintelui Nicolae și doamnei preotese Simona Cazacu, pentru cuvintele deosebite la adresa preotesei și a familiei de preot și pentru curajul mărturisirii de a fi în slujba Domnului.
Am notat la această întâlnire, că preoteasa se află într-o stare de permanentă slujire, ea regăsindu-se între cer și pământ, între Dumnezeu și oameni, în planul lui Dumnezeu, în biserica Sa, fiind o prezență discretă în misiunea ei, precum Duhul Sfânt. Atât în viața monahală, cât și în căsătorie, trebuie să înveți să iubești.
Pe calea mântuirii, aceasta are parte de binecuvântarea părtășiei cu Dumnezeu, o părtășie prin har, alături de soțul preot, am putea-o numi „pe verticală”, care implică păzirea poruncilor Sale și urmarea lui Hristos. Dar, în același timp, ea are parte și de o părtășie frățească, „pe orizontală”, făcând parte, iată, după cum și tema acestei întâlniri o expune, din mai multe familii, de la familia de origine, la propria familie, dar și la „noile familii”, precum comunitatea parohială, prietenii, finii și așa mai departe, având împreună, însă, același scop: proslăvirea lui Dumnezeu şi slujirea Domnului în același gând și duh.
Desigur că Sfânta Euharistie este expresia supremă a părtășiei; părtășie a Trupului şi a Sângelui lui Hristos cel înviat, dar şi părtășie a unora cu alții. Astfel, Dumnezeu se sălășluiește în noi, El lucrează în noi; cu El se înveșmântează sufletul nostru și El ne va călăuzi cugetul, voia și simțirile.
Astfel și preoteasa, trăind într-o întâlnire autentică cu sinele, cu Dumnezeu și cu aproapele, își va găsi echilibrul între a fi și a nu fi, doar prin a iubi, indiferent de contextul vieții. Ea va deveni, de bună voie, armă în mâinile Domnului – El mișcând gândurile, dorințele, simțămintele, în cuvintele și lucrarea ei ca preoteasă, în transmiterea ethosului și a credinței creștine, încercând să ducă la bună împlinire porunca de a-l iubi pe Dumnezeu cu tot cugetul și cu toată inima, punându-L pe El, nu pe primul loc, ci pe unicul loc în inima și viața ei.
În aceste zile deosebite, de la mărturisirea familiei părintelui Cazacu, unde am văzut căsătoria dintre un preot și o preoteasă ca o alee plină de flori, presărată de mângâierea petalelor, dar și de spini uneori, la atelierele dinamizate de emoția mărturisirilor, până la aflarea vieții atât de râvnitoare după Hristos, a Sfintei Tereza de Avila, ocrotitoarea orașului unde s-a desfășurat evenimentul, care a lăsat ca testament îndemnul: „Nimic să nu te tulbure, nimic să te înspăimânte, totul trece, doar Dumnezeu nu se schimbă”, îndrăznim să aspirăm și noi, la viețile sfinților, încercând să fim apostoli ai iubirii și mărturisitori ai lui Hristos, indiferent unde ne aflăm, fiecare, pe acest pământ.
Preoteasa Ecaterina Țuțuroi, Roma (Italia)
RO 
IT