La Sfânta Liturghie, rugăciunea de mulțumire, pe care, de obicei, preoții o spun în taină, după ce s-au împărtășit, poate fi rostită cu voce tare, pentru toți credincioșii care s-au împărtășit: „Mulțumim Ție, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Dătătorule de bine al sufletelor noastre, că și în ziua de acum ne-ai învrednicit pe noi de cereștile și nemuritoarele Tale Taine. Îndreptează calea noastră, întărește-ne pe toți întru frica Ta; păzește viața noastră, întărește pașii noștri, pentru rugăciunile și mijlocirile măritei Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria și pentru ale tuturor sfinților Tăi.”(Liturghierul, 2012, p.194)
Mulțumirea noastră pentru Sfânta Liturghie și pentru Sfânta Împărtășanie trebuie să fie o stare de viață continuă. Rugăciunea aceasta de mulțumire, ne amintește de gestul pe care l-au făcut ucenicii la Cina cea de Taină: „Și după ce au cântat laude au ieșit la Muntele Măslinilor.” (Matei 26,30) Domnul a mulțumit înainte să dea ucenicilor Trupul Său, ca să mulțumim și noi la rândul nostru; și după ce le-a dat, iar a mulțumit și a lăudat, ca să facem și noi la fel.
După această mulțumire închinată Mântuitorului Iisus Hristos, în sfântul altar fiind, preotul pune părticelele de pe Sfântul Disc cu buretele în Sfântul Potir zicând:
Spală, Doamne, păcatele celor care s-au pomenit aici cu Cinstitul Tău Sânge, pentru rugăciunile sfinților Tăi. Amin!
Biserica Triumfătoare și cea Luptătoare care au fost pe Sfântul Disc, acum se unesc cu Sângele Domnului, împreună cu mulțimea numelor celor vii și a celor morți, care s-au pomenit la Sfânta Liturghie (la Proscomidie, la Ectenia Cererilor, la Diptice, după prefacerea Sfintelor Daruri). Preotul se roagă din toată inima ca păcatele tuturor acestora să se șteargă în Sfântul Potir, prin Sângele Domnului. Astfel, sufletele primesc putere în lupta împotriva patimilor și a demonilor, se luminează, iar posibilitățile de izbăvire și de mântuire, cresc…
Credincioșii care au luat parte la Cina cea de Taină a Bisericii văd inima lor încălzindu-se de iubirea dumnezeiască pe care au primit-o.
După împărtășirea credincioșilor și tămâierea Sfintelor Taine așezate la Proscomidiar, preotul sau diaconul rostește puternic (ca și cum ar porunci): Drepți! Primind dumnezeieștile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cereștile și de viață făcătoarele, înfricoșătoarele lui Hristos Taine, cu vrednicie să mulțumim Domnului. Cuvântul „Drepți” se referă la cei care s-au împărtășit și s-au întors imediat la locurile lor și stau în liniște, cufundați în rugăciune, laudă și mulțumire, pentru că s-au învrednicit de darurile Sfintei Împărtășanii. În vremurile vechi, pentru că toți se împărtășeau, momentul acesta dura vreme îndelungată, se întorceau și se așezau la locurile lor și așteptau sfârșitul slujbei în tăcere deplină. La îndemnul preotului: „Drepți”, ei se ridicau în picioare. Adjectivele care urmează după acest cuvânt ne asaltează duhovnicește, spunându-ne că Sfintele Taine cu care ne-am împărtășit sunt dumnezeiești, sfinte, preacurate, nemuritoare (dăruiesc viață veșnică), cerești (provin din Împărăția Cerurilor), făcătoare de viață și înfricoșătoare (nu te poți juca cu ele, „Dumnezeul nostru este foc mistuitor ”). (Evrei 12,29)
Ectenia se încheie: „…cu vrednicie să mulțumim Domnului”, adică avem datoria să-I mulțumim, nu așa cum o facem noi, ci precum merită Dumnezeu. Nu există alt mod să-i înapoiem recunoștința noastră pentru darurile mari și folositoare ale Sfintei Euharistii.
În continuare apar două cereri pe care deja le-am analizat: Apără, mântuiește, miluiește și ne păzește pe noi, Dumnezeule cu harul Tău” și „Ziua toată desăvârșită, sfântă, în pace și fără de păcat cerând…”.
Sfântul Dionisie Areopagitul scrie că: „Prin inițierea sfântă a Tainelor Dumnezeiești, cei învățați vor cunoaște bine harul nemărginit al Acestor Taine și cu cât vor analiza mai adânc și cu mai multă evlavie adâncimea și lățimea dumnezeirii, vor lăuda cu recunoștință bunătățile cerești începătoare de Viață.” (Sfântul Dionisie Areopagitul, „Despre ierarhia bisericească”, cap. 3 P.G. 3, 445 B,C) Cerem Domnului să ne țină întru frica Lui cea sfântă, să ne acopere cu aripile iubirii Lui dumnezeiești, pentru că El este păzitorul, scăparea, sprijinul și siguranța noastră. Pe toate acesta le cerem prin mijlocirile, rugile și rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, Născătoarea de Dumnezeu și ale tuturor sfinților.
Singurul lucru care ni se cere este pregătirea cuvenită, adică pocăința, curățenia, cunoașterea și împlinirea credinței, sentimentul păcătoșeniei și al nevredniciei noastre și zdrobirea inimii. Ceea ce ne împiedică de la toate acestea sunt patimile și slăbiciunile noastre, nimic altceva.
Epoca noastră este stearpă, spunem multe cuvinte, fără fapte. Mintea ne este plină de cunoștințe și de înțelepciune lumească, dar lucrările sunt lipsite de har și de binecuvântarea lui Dumnezeu. Desigur, suntem războiți în primul rând de noi înșine, de slăbiciunile și de moștenirea noastră cea rea, dar și de diavol. Ce vom face dar? Vom birui răul prin bine și vom altoi gândurile și cugetele noastre cu harul și binecuvântarea pe care o primim prin Sfânta Liturghie. Și ne vom schimba, ne vom transforma, vom preface gândurile rele, rușinoase, murdare, desfrânate și blasfemiatoare în cugete bune, drepte și cerești. Schimbarea se va întâmpla întâi în sufletul nostru și apoi se va arăta în afară. Pentru că oamenii de astăzi nu de cunoștințe sunt lipsiți, ci de trăirea vieții creștine adevărate, trebuie să vedem cu ochii sufletului Lumina cea adevărată, de fiecare dată când venim în lăcașul Lui Dumnezeu. Mărturia Sfântului martir Iacov Aghioritul (a cărui pomenire o facem la 1 noiembrie) relatată de ucenicul său Marchian, constituie o pildă vie de credință despre cele săvârșite la Sfânta Liturghie: Cândva, părintele Iacov, sfântul martir, după ce-și făcea închinăciunile, a intrat în Sfântul Altar ca să se îmbrace cu veșmintele și să săvârșească Sfânta Liturghie. A căzut în extaz și cu ochii sufletului a văzut, în timp ce-și punea veșmântul preoțesc, că a venit la el o lumină strălucitoare, pură, ca zorii curați, înainte de răsăritul soarelui. Era lumina îngerilor care-l urmau oriunde se ducea. Când pregătea pâinea și vinul, la proscomidiar, biserica s-a umplut de îngeri care s-au împărțit în patru cete mari, fiecare dintre ele mergând în cele patru colțuri ale bisericii, iar o altă ceată îi slujea în Sfântul Altar. Încheind Proscomidia, a acoperit Cinstitele Daruri cu acoperămintele care s-au umplut de o lumină curată, nematerială. Așa cum ne învață Biserica noastră, acoperămintele închipuie scutecele Pruncului Dumnezeiesc, dar și Lumina spirituală a Schimbării la față a dumnezeirii. Lumina a rămas la Proscomidiar până la Vohodul Mare, când l-a acoperit deplin, atât pe preot, cât și Darurile. Ajuns în mijlocul bisericii, tot naosul a fost acoperit de lumină. Când s-a întors în Sfântul Altar și a pus Cinstitele Daruri pe Sfânta Masă, lumina l-a înconjurat ca pe o lună nouă. In mijlocul ei erau Darurile, iar în afara cercului luminos stătea mulțimea îngerilor cu multă evlavie, fără să îndrăznească să se apropie mai mult. Este o minune faptul că îngerii doresc să se aplece asupra Darurilor dar nu cutează. Persoana preotului era scăldată în lumină, la fel și veșmintele lui, iar din gură-i ieșeau raze de lumină, atunci când citea Evanghelia și rostea rugăciunile liturgice. Aceleași raze ieșeau și din degetele lui când binecuvânta poporul. Cel mai înspăimântător a fost că l-a văzut pe Domnul așezat ca Prunc pe Sfântul Disc, în lumina aceea mai strălucitoare decât soarele…, o lumină neapusă și neînserată, paradisiacă, dulce și nematerială, necreată, și dătătoare de pace. În timp ce împărțea Sfântul Agneț în patru a văzut Sfântul Sânge curgând în Sfântul Potir, din care se împărtășea și el și poporul. Iar la cuvintele „Înalță-Te peste ceruri Dumnezeule”, a privit Pruncul Dumnezeiesc întreg, împreună cu oștile îngerești, urcând la ceruri întru slavă multă.
Aceasta a fost vedenia Sfântului Iacov, lucrare vie a iconomiei lui Dumnezeu, care se repetă din Joia Mare până în zilele noastre. Aceste experiențe duhovnicești sunt trăite în anumite stări de sfințenie și curățenie ale preotului și credincioșilor. Rugăciunea de mulțumire se încheie cu ecfonisul treimic: „Că Tu ești sfințirea noastră, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”
Cuvintele Domnului din Sfânta Scriptură ne învață că scopul vieții noastre este sfințirea, adică lepădarea de omul cel vechi și dobândirea celui nou, despărțirea de răutate, mândrie, viclenie și egoism, într-un cuvânt, de păcat. Vom trăi o viață în Hristos și conform Evangheliei Lui, izbăvindu-ne din robia diavolului și din frica morții. Urmarea acesteia va fi dobândirea statutului de cetățean al raiului.
Realizarea acestui lucru nu este ușoară, de aceea să ne îndreptăm către Domnul și să-I strigăm: „Ajută-ne, Hristoase, să ne despărțim de păcat și să alungăm de la noi orice răutate, umplându-ne de sfințenia Ta. Nimeni altul nu poate să ne curățească și să ne facă vase sfințite ale Harului, afară de Tine. Tu ești sfințirea noastră, Tu, Unul-Sfânt și unicul Izvor al sfințeniei. Prin Tine, Fecioara Maria, s-a făcut Născătoare de Dumnezeu. Toți sfinții care împodobesc Biserica Ta și cerul sunt ai Tăi, pentru că Tu i-ai sfințit. Tu faci pe îngerii Tăi curați și neprihăniți, precum flăcările focului. Tu, singurul Sfânt și fără de păcat, ne-ai învrednicit să ne împărtășim cu Preacuratele Taine, care se cuvin sfinților. Cu aceeași hrană dumnezeiască ne hrănești pe noi, ca și pe sfinții Tăi. (Trembelas P. “Din cultul ortodox”, Atena, 1991, pag. 387)
Tu ești, Doamne, Cel care sfințești darurile și prin duhul Tău le faci izvor de sfințenie. Întărește-ne întru frica Ta și păzește viața noastră prin darurile și harismele pe care ni le-ai dat prin Sfânta Împărtășanie, căci ele vor păstra sfințenia în sufletele noastre. Te rugăm să ni le dăruiești pe toate, că Tu ești sfințirea sufletelor și a trupurilor noastre.”
Pr. Silviu State
Sursa: Protopresbiter Ștefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeieștii Liturghii, trad. Pr. Victor Manolache, Editura Bizantină, București, 2005, pp. 426-430.
RO 
IT