„Înger de pace, credincios, îndreptător, păzitor sufletelor și trupurilor noastre, la Domnul să cerem.”
Spaima și suferința pe care o trăim în aceste zile, când toți suntem amenințați de corona-virusul care ne afectează existența, ne reamintește de vulnerabilitatea pe care, din păcate, mulți dintre noi ne-o susținem prin inconștiența necredinței, atunci când îi întoarcem spatele lui Dumnezeu – Izvorul harului dătător de viață, refuzând participarea la Sfânta Liturghie și sfințirea noastră prin Sfintele Taine. Fără Sfânta Liturghie, fără baia pocăinței prin Sfânta Spovedanie și fără Sfânta Împărtășanie suntem desacralizați, fără harul și sfințenia ce se așezată în noi prin Sfintele Taine, fără acea putere harică primită de la Mântuitorul Iisus Hristos care ne imunizează împotriva răului, a păcatelor și a consecințelor generate de starea păcatului; suferințele fizice, familiale și sociale.
Ce simplu și ce frumos este să credem și să trăim autentic creștinește, având în centrul vieții noastre Sfânta Liturghie și împărtășirea cu Sfintele Taine ! Doar Mântuitorul Iisus Hristos, ce se împărtășește nouă prin Sfânta Împărtășanie, ne poate spori înțelegerea și credința să conștientizăm starea în care ne aflăm, ne poate spori pocăința, faptele bune și virtuțile, ne poate lumina să distingem binele de rău, ne poate tămădui suferințele, ne poate vindeca trupește și sufletește, ne poate ocroti și imuniza împotriva factorilor potrivnici binelui vieții și mântuirii noastre !
„În Sfânta Liturghie primim „medicamentul nemuririi“, Sfânta Cuminecătură, frângând o singură Pâine, care e un medicament al nemuririi, antidot pentru a nu muri, ci a fi vii în Dumnezeu, tratament curăţitor. Aici ni se dăruieşte Însuşi Hristos, sub chipul vinului şi al pâinii euharistice, preschimbate în Trupul şi Sângele Lui. Este locul întâlnirii noastre reale, personale şi comunitare cu Hristos şi prin El cu întreaga Sfântă Treime. Acest „medicament“ ne poate vindeca de toate rănile mortale ale secularizării, înţeleasă ca lipsă de dragoste faţă de viaţa liturgică a Bisericii. Mai mult, încredinţaţi fiind că este „medicament“, niciodată nu vom mai vedea Sfânta Împărtășanie ca pe un „premiu“, ca pe o „răsplată“ pentru nevoinţele noastre, ci ca pe hrana care ne îndumnezeieşte şi ne face să devenim mai oameni“.1
Să continuăm astfel, stăruința de a înțelege și trăi mai cu folos Dumnezeiasca Liturghie, momentul divin al conexiunii noastre cu Dumnezeu și cu sfinții îngeri prezenți la Sfânta Liturghie, pe care-i chemăm la rugăciunea din Ectenia Cererilor:
Înger de pace, credincios, îndreptător, păzitor sufletelor și trupurilor noastre, la Domnul să cerem.2
Prin această cerere îi cerem Domnului să ne trimită un înger păzitor neadormit sufletelor și trupurilor noastre. Acesta este în același timp și înger de pace, credincios și îndreptător al vieții noastre. El ne îndrumă către luminare și către cunoașterea dumnezeiască venită prin credință. Primește de asemenea rugăciunile noastre și le duce la Tronul lui Dumnezeu. Ne apară de săgețile aprinse ale celui rău, îndreptate cu viclenie asupra noastră și de ispitele vieții. De aceea, în fiecare seară, la slujba Pavecerniței pomenim pe acest înger. El se luptă cu Satana în războiul duhovnicesc purtat de noi pentru păstrarea credinței și integritatea sufletului nostru.
Îngerul ne aduce pacea interioară care este o condiție indispensabilă a mântuirii și ne ajută astfel să împlinim datoriile noastre către Dumnezeu și aproapele. Ne păzește de răutatea oamenilor, trimite vestiri și îndemnuri sufletului nostru și înalță cererile noastre din minte și din inimă. În vremea înfierii, a Botezului în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Dumnezeu îl trimite pe înger la noi, precum împăratul ce numește un străjer pentru paza odraslei sale. Păzitorul sufletului se îngrijește de mântuirea noastră până în ultimul moment al vieții. Faptele păcătoase, împietrirea inimii noastre și nepocăința au ca urmare îndepărtarea harului lui Dumnezeu dar și alungarea îngerului păzitor.
Toți îngerii sunt „duhuri slujitoare, trimise ca să slujească pentru cei ce vor fi moștenitorii mântuirii.”(Evrei 1,14) Ei sunt „foc care arde”, duhuri netrupești care dețin daruri desăvârșite, cu puterea de a-L cunoaște pe Dumnezeu într-un mod care depășește mintea noastră, după cum ne asigură Însuși Domnul:„îngerii, în ceruri, pururea văd fața Tatălui Meu Care este în ceruri.”(Matei 18,10)
Asemenea îngerului păzitor trebuie să fie orice creștin nevoitor, curat și neprihănit, căci„..cei curați cu inima vor vedea pe Dumnezeu.” (Matei 5,8)
Odată, un preot, privea cerul cu multă admirație. – De ce ești așa concentrat? l-au întrebat ai lui. – Văd multe cete de îngeri care duc continuu cererile creștinilor la tronul Mântuitorului. Cele mai multe dintre cereri sunt ca să se risipească necazurile cele multe și mari ale oamenilor precum bolile, infirmitățile, nemulțumirea, foametea etc. Altele, ca să se oprească războaiele, vărsările de sânge, uciderea și tot răul moral care domnește în lume. Alte cereri sunt pline de mulțumiri către Dumnezeul iubirii și de doxologii cerești pentru binefacerile duhovnicești dăruite sufletelor. Cea mai strălucită și slăvită ceată a îngerilor este cea care poartă împreună cu cererile și lacrimile fierbinți ale pocăinței. Acestea urcă și împodobesc precum mărgăritarele prețioase, Tronul ceresc. Sunt acele suflete binecuvântate care cer mai întâi împărăția lui Dumnezeu și curățirea de patimi, inima zdrobită, unirea cu Dumnezeu prin Sfânta Euharistie și iertarea păcatelor.3
Multe dintre cererile noastre către Dumnezeu prin intermediul îngerilor se referă la bunurile materiale și nu la cele duhovnicești. Este bine să cerem cele necesare vieții noastre în trup, locuință și lucrul mâinilor, dar mult mai înălțător ar fi să cerem Domnului să nu ne lipsească de Sfânta Jertfă, Sfânta Împărtășanie, Spovedania și Împărăția Cerurilor. Un lucru este sigur: îngerul duce înaintea Tronului cererile și mulțumirile, tânguirile și laudele noastre.
Dumnezeiasca Euharistie are darul nemăsurat de a ne conecta la plinătatea vieţii dumnezeieşti, este locul și timpul întâlnirii cerului cu pământul, a îngerilor cu oamenii, este „cerul pe pământ“, este co-slujire a îngerilor cu oamenii: „ Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Cel Ce ai așezat în ceruri cetele și oștile îngerilor și ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale, fă ca, împreună cu intrarea noastră, să fie şi intrarea sfinţilor îngeri, care slujesc împreună cu noi şi împreună slăvesc bunătatea Ta.”4
Preotul Silviu State
NOTE:
1). PS. Ignatie Mureșanul „Euharistia – taina vindecării şi îndumnezeirii noastre”
2). Liturghier, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2012, p.167;
3). Protopresbiter Ștefanos Anagnostopoulos, „Explicarea Sfintei Liturghii”, Editura Bizantină, București, București, 2005, pp.237-238.
4). Liturghier, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2012, p.140.
RO 
IT