Explicarea Sfintei Liturghii – „Căldura Duhului Sfânt.”

Nimeni nu se sfințește de unul singur, nici prin ținere a poruncilor, nici prin cultivarea virtuților, ci primește sfințirea de la Dumnezeu, Care este singur Sfânt. Părinții Bisericii ne spun că: dacă punem în soare mii de oglinzi toate vor străluci și vor reflecta raze de lumină. Astfel vom crede că avem mii de focare solare. În realitate însă, soarele este unul singur și Unul este și Domnul Iisus Hristos, un alt Soare ce se revarsă spre credin­cioși. În momentul când preotul spune: Sfintele, sfinților, face trei mișcări: înalță cruciș Sfântul Agneț, Îl împarte în patru și-L pune pe Sfântul Disc sub chipul crucii. Apoi ia părticica IISUS, face cu Ea semnul sfintei cruci deasupra sfântului potir și o pune în Sfântul Potir, zicând: Plinirea Duhului Sfânt și realizează, astfel, unirea Sfântului Trup cu Sfântul Sânge. Când preotul face unirea Trupului și Sângelui, se pune puțină apă fierbinte care se numește „căldură”. Diaconul (dacă există) spune: Binecuvântează, părinte, căldura! Preotul

binecuvântează apa caldă și zice: Binecuvântată este căldura Sfintelor Tale, Doamne, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor, Amin. După aceea, toarnă sub formă de cruce apa caldă binecuvântată în Sfântul Potir și rostește: Căldura Duhului Sfânt. Amin. (Liturghier,2012,p.186)

Se pune apă, pentru că așa cum ni se spune în Sfânta Evanghelie, înainte de pogorârea de pe Cruce, un soldat a străpuns cu sulița coasta Domnului „Și îndată a ieșit sânge și apă.” (Ioan 19,34) Cu toate că Sfântul Trup al Domnului era mort, din coasta împunsă a curs sânge și apă. Aceasta înseamnă, conform Sfinților Părinți, că sângele și apa erau calde și nu reci, adică moarte (pentru că dacă erau înghețate n-ar fi curs). Aceasta se datorează faptului că firea omenească era unită cu dumnezeirea.

Nu pricepem, dar este adevărat: Trupul Domnului, mort și întreg, scoate din coasta dumnezeiască și făcătoare de viață „sânge și apă”. Pentru a ne aminti de minunea apei care a curs din coastă, punem apă caldă, aproape fierbinte, cât să încăl­zească și Sfântul Potir. Așa se oferă Sfintele Daruri la Sfânta Împărtășanie, pentru că este necesar ca preoții și credincioșii

să simtă că primesc Trupul viu și Sângele lui Hristos. Toate acestea subliniază pogorârea și împărtășirea Duhului Sfânt.

Sfântul Nicolae Cabasila scrie că această apă fierbinte conține și foc (datorită fierberii), simboluri ale Duhului Sfânt, care S-a coborât peste Apostolii lui Hristos la Rusalii sub chipul limbilor de foc (Faptele Apostolilor, II). (Sfântul Nicolae Cabasila, “Explicarea Sfintei Liturghii”, P.G. , 150, 452A)

Se spune: Căldura Duhului Sfânt. Amin. Înțelesul acestor cuvinte este legat de Duhul Sfânt. Dumnezeu S-a făcut om, ca să pătimească și S-a înălțat la ceruri ca să vină Duhul Sfânt pe pământ. Fără jertfă, moarte, înviere și înălțare, venirea Duhului n-ar fi fost posibilă, iar omul care crede cu adevărat în Hristos, simte și trăiește aceasta, împărtășindu-se cu Sfintele Taine. Duhul Sfânt și lucrarea Lui, devin vii în el. Pentru cel ce nu crede, nu doar Sfânta Litur­ghie ci toate cele ale credinței sunt de neînțeles. Prin unirea Trupului și Sângelui în Sfântul Potir, se produce unirea firilor în Iisus Hristos: Dumnezeu desăvârșit și Om desăvârșit, într-o unitate nedespărțită în Persoana lui Iisus Hristos.

Sfântul Nicolae Cabasila se întreabă: „Care este rezultatul patimilor lui Hristos, al cuvintelor și al lucrărilor Lui? Nimic altceva decât trimiterea Sfântului Duh, care înseamnă mântu­ire, nemurire și împărăția cerurilor.” (Sfântul Nicolae Cabasila, “Explicarea Sfintei Liturghii”, P.G. 150, 428 B)

preluat de pr. Silviu State

Sursa: Protopresbiter Ștefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeieștii Liturghii, trad. Pr. Victor Manolache, Editura Bizantină, București, 2005, pp. 396-397.