Eutanasia, în traducerea din greacă, înseamnă moarte bună sau dulce. În domeniul medical, aceasta înseamnă o procedură de inducere a morții în mod intenționat, în care calitatea vieții este compromisă de o boală gravă sau de unele afecțiuni psihice. În cuvinte simple, eutanasia este alegerea de a pune capăt existenței proprii, anticipat și conștient din cauza bolii care a dus la alterarea profundă a calității și demnității vieții.
Semnificatia eutanasiei a fost diferită de-a lungul timpului. Pentru prima dată termenul a fost folosit de filosoful englez, Francis Bacon. El se referea la pacienții săraci sau abandonați, cu boli incurabile.
Filosoful invita medicii să-l asiste și să-i rămână alături, fără să influențeze anticiparea morții.
Sensul eutanasiei s-a schimbat la sfârșitul secolului XIX-lea căpătând semnificatul de participare a medicilor în actul de anticipare (mai bine spus, de programare) a morții.
Eutanasia putea fi administrată numai după un proces eliberat de o comisie compusă din cler, magistrați și medici. De obicei se făcea prin refuzul de alimentare sau somn indus.
Eutanasia cunoaște diferite tipuri:
- activă directă – când decesul este provocat prin administrarea de către medic a unor substanțe toxice care induc moartea.
- activă indirectă – când se folosesc substanțe opiacee în doze mari cauzând că efect secundar scurtarea vieții.
- pasivă – provocată de întreruperea sau excluderea unui tratament medical necesar pentru supraviețuirea individului (alimentație, hidratare).
Pe lângă aceste tipuri, eutanasia este voluntară, respectiv involuntară.
Eutanasia voluntară este atunci când hotărârea o ia individul în cauză, prin așa-numitul testament biologic. Eutanasia involuntară este în situația când hotărârea este luată de o altă persoană cu drept legal asupra vieții pacientului.
Pe lângă aceste tipuri și nuanțe ale eutanasiei, este o mare diferență între eutanasie, suicidul asistat și sedarea profundă. În cazul sinuciderii asistate, pacientul își administrează singur medicamentele letale în prezența personalului sanitar. În cazul de sedare profundă se folosesc medicamente care duc la pierderea conștiinței, reduc sau elimină percepția unui simptom (durere, suferință) intolerabil al pacientului, simptome care nu mai puteau fi controlate prin mijloacele clasice sau avansate.
Cu toate acestea, subiectul legat de eutanasie rămâne un obiect de dezbatere puternic din punct de vedere moral, legislativ, etic și religios. În acest sens, susținătorii eutanasierii aduc drept argument, alegerea liberă, demnitatea și calitatea vieții. În schimb, cei care sunt împotriva eutanasierii o consideră omucidere sau participare la sinucidere.
În majoritatea țărilor europene, inclusiv în Italia și în România, eutanasierea este ilegală și se pedepsește penal. În unele țări, ca Spania și Olanda, eutanasia este considerată legală, iar în Elveția, sinuciderea asistată este de asemenea, legală.
Din punct de vedere religios (teologic), eutanasierea este considerată o abatere gravă de la poruncile lui Dumnezeu. Totuși, Biserica recomandă administrarea medicamentelor împotriva durerii, chiar în doze mari, precum și întreruperea persistenței terapeutice, adică întreruperea tratamentelor care nu micșorează suferința pacientului și cu timpul devin dăunătoare vieții pacientului. În acest fel, eutanasia are mari implicații și interrelaționează cu etica și deontologia medicală.
Medic Nicu Vladislav
RO 
IT