Combaterea durerii în toate modurile pe care medicina le are la dispoziție, este considerată în societatea modernă drept un scop nobil cu un profil înalt, din punct de vedere moral. Ceea ce este clar pentru majoritatea contemporanilor noștri, este legat de faptul că suportarea durerii/suferinței naște multă frica și angoasă.
Interpretarea religioasă concurează cu acest punct de vedere. În trecut unele curente religioase considerau durerea ca o valoare supremă, iar fobia de durere o slăbiciune. Un concept astăzi considerat greșit, deoarece se crede că durerea în sine nu ne purifică, întrucât doar milostivirea și dragostea divină ne salvează.
Viziunea creștinismului atât catolic cât și ortodox concordă asupra faptului că durerea nu este o valoare absolută, și poate fi tratată.
Papa Pio Xll, la Congresul Societății Italiene de Anesteziologie a recunoscut că, în termen lung durerea nu permite dobândirea bunurilor și a intereselor superioare. Se poate întâmpla ca aceasta să fie preferată de o anumită persoană și în anumite condiții, dar în general, provoacă daune. În consecință, persoana care vrea să evite sau să calmeze durerea, poate sa profite fără remușcări de conștiință de toate mijloacele puse la dispoziție de știința medicală. Prin urmare, persoana poate folosi toate tipurile de analgezice chiar dacă produc pierderea cunoștinței sau scurtează viața (în caz de boli cu evoluție ireversibilă).
Marele teolog ortodox de origine franceză Jean-Claude Larchet, tratând problemele etice ale sfârșitului vieții, din perspectiva ortodoxă, analizează în lumina cuvintelor pline de sens, ale cuprinzătoarei ectenii din Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în care se cere de la Dumnezeu ,,sfârșit creștinesc vieții noastre, fără durere, neînfruntat, în pace și răspuns bun, la înfricoșătoarea judecată a lui Hristos.”
Viguroasa și inspirata învățătură patristică este capabilă și astăzi, chiar mai mult decât oricând, dată fiind acuitatea și complexitatea problemelor de natura etică ivite în lumea (post)modernă, să ofere omului contemporan un răspuns generos, edificator și mângâietor la gravele întrebări cu care se confruntă acesta în vastul spațiu al moralei (bioeticii) creștine.
Tâlcuirea duhovnicească a cuvintelor rostite de către Mântuitorul când se afla răstignit pe cruce: ,,Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu pentru ce M-ai părăsit ?” (Matei 27, 46) reprezintă o înțelegere în acest sens. Aceste cuvinte au un rost mântuitor, sunt cu adevărat făclie pentru cel aflat în întunericul deznădejdii, adică sunt dulci limbii celui ce gusta din amarul suferinței, și poate constitui comoara pentru cel lipsit de orice ajutor.
Înfruntarea durerii și a suferinței are un caracter individual și personal. Un exemplu din istoria umanității de persoane cunoscute este Sigmund Freud care suferea de cancer (a suportat 33 intervenții chirurgicale). Într-o scrisoare adresată fratelui său, se exprima: ,,viața nu-mi provoacă bucurie, din diferite puncte de vedere sunt un relict, dar sunt în plinătatea facultăților mele intelectuale, lucrez încă…prefer să gândesc în chinuri decât să nu gândesc”. Când situația a degenerat complet, Freud a chemat medicul său, rugându-l să pună capăt suferințelor prin eutanasie. Deci hotărârea depinde nu numai de pacient sau de medic, ci implică toți factorii decizionali care arată dorința ca această hotărâre să fie în deplină concordanță dintre pacient (familie) și medic (echipa medicală). Aici se poate dezvolta, dar am scris despre problema eutanasiei într-un articol precedent.
În Italia exista un plan sanitar național care prevede asistența persoanelor afectate de patologii ireversibile pentru care nu există la momentul actual un tratament definitiv.
În acest sens, tratamentul paliativ constituie o formă de „privilegiu” a milostivirii dezinteresate și trebuie promovat pe mai departe în societate. El include controlul durerii și altor suferințe, precum și suportul psiho-social.
Medicina modernă a obținut rezultate importante în acest domeniu, oferind persoanelor o ameliorare în ce privește trecerea din această viață.
Italia, totuși rămâne în urma statelor europene în uzul de opioizi și a altor analgezice, din cauza birocrației, fapt semnalat și de către medicii paleativiști către SSN.
Medic, Nicu Vladilav
RO 
IT