Preasfințitul Părinte Arhiereu Vicar Atanasie de Bogdania, Arhiepiscopul Ortodox Român ales al Marii Britanii și Irlandei de Nord, a săvârșit, în Duminica a 25-a după Rusalii (pilda samarineanului milostiv), 10 noiembrie 2024, Dumnezeiasca Liturghie la Centrul Eparhial de la Roma, înconjurat de un sobor de clerici.
La momentul potrivit, diacon Andrei Țânțar a fost hirotonit întru preot, pe seama Parohiei „Sfântul Mucenic Laurențiu, arhidiaconul” din Pavona.
În cuvântul de învățătură, ierarhul a explicat pericopa evanghelică a zilei: „Mântuitorul li se descoperă iudeilor care, deși cunoscători ai Legii Vechi, veniseră la El cu gândul de a-L ispiti. Ei erau familiarizați cu toate regulile și rânduielile religioase, dar adesea treceau cu vederea aspectele mai grele și mai esențiale, precum iubirea, milostenia și compasiunea. Le plăcea să respecte toate ritualurile, dar deseori uitau de iubirea față de aproapele. De aceea, Domnul le oferă această pildă ca o replică, amintindu-le că, deși cunosc toate poruncile, inclusiv cea mai importantă dintre ele, iubirea, ei o interpretează doar prin prisma unei iubiri egoiste.
Porunca iubirii, cum reiese din cele de învățătorul de lege, are două direcții: una reglementează relația noastră cu Dumnezeu (Deut. 6, 5), iar cealaltă, legătura cu aproapele (Lev. 19, 18). Dacă dragostea față de Dumnezeu rămâne tainică, iubirea față de aproapele se manifestă vizibil, de multe ori prin fapte concrete.”
De asemenea, Preasfinția Sa a subliniat că „în chipul samarineanului milostiv ni se descoperă nouă Hristos, Cel care vindecă rănile noastre. Mântuirea vine prin harul şi prin mila Domnului nostru Iisus Hristos, Care astăzi ia chipul Samarineanului milostiv, pentru că noi înșine nu avem puterea de a împlini cu adevărat poruncile lui Hristos, așa cum nu a putut împlini Legea nici cel care era învățător al acesteia.”
La final, ierarhul a îndemnat la fapte concrete care să arate dragostea față de aproapele, nemaifiind nepăsători la suferința acestuia: „De cele mai multe ori, încercăm să evităm durerea pe care ne-o provoacă aproapele, atât în inimă și suflet, cât și în aspectele exterioare ale vieții. Totuși, cu cât ne îndepărtăm mai mult de această rană, cu atât ea se adâncește mai tare, atât în cel de lângă noi, cât și în noi înșine. Levitul și preotul, care trec nepăsători pe lângă suferință, ilustrează această fugă de durere. În ei ne oglindim adesea în viața de zi cu zi, atunci când trecem indiferenți pe lângă suferința adâncă și nevindecată a aproapelui nostru.”
Cuvântul de învățătură poate fi ascultat mai jos 👇
Gândul la evanghelia duminicală poate fi citit aici.
Departamentul pentru Comunicare și Imagine al EORI