Selectează o Pagină

Loading

Şi, când ei sosesc înaintea Sfintei Cruci, lumina soarelui e deja gata să răsară. Şi acolo citesc pasajul din Evanghelie, unde Domnul este dus înaintea lui Pilat, cu toate celelalte, care sunt zise acolo, cu privire la cele pe care Pilat le-a zis către Domnul, cât şi evreilor. Toate acestea sunt citite aici.

Şi, după aceea episcopul se adresează poporului, mângâindu-i pe ei pentru oboseala lor de toată noaptea şi pentru cea care se va acumula, pe mai departe, în această zi, spunându-le să nu slăbească cu cugetul, ci să aibă nădejde în Dumnezeu, Care le va da lor o mare răsplată pentru truda pe care ei au depus-o. Şi îi încurajează pe ei, ca să se întărească şi mai mult, spunându-le lor acestea:

„Mergeţi acum, fiecare dintre voi, la casele voastre şi odihniţi-vă puţin, pentru ca să fiţi pregătiţi cu toţii şi să veniţi aici, în a doua parte a zilei, căci de la acea oră, adică de pe la ceasul al 6-lea, să putem fi în stare să purtăm Sfântul lemn al Crucii şi cu toţii să credem că aceasta ne va ajuta pentru mântuirea noastră.

Pe la ceasul al 6-lea noi trebuie să ne adunăm cu toţii în acest loc, căci aici, înaintea Crucii, noi vom putea slujii vouă, spunând citirile şi rugăciunile până în noapte”.

La stâlpul flagelării

După aceasta, când se face concedierea de la Sfânta Cruce, adică, înainte de răsăritul soarelui, ei merg cu toţii încă odată, cu multă fervoare în Sion, şi spun o rugăciune la stâlpul acela, unde Domnul a fost biciuit.

Şi reîntorcându-se acasă, se odihnesc puţin şi din nou se adună cu toţii.

Cinstirea Sfintei Cruci

Atunci este pus un scaun, pentru episcop, pe Golgota, în spatele Sfintei Cruci, căci până acum acesta a stat în picioare.

Şi episcopul se aşază atunci când trebuie pe acel scaun şi o masă acoperită cu o pânză este pusă înaintea lui. Diaconii stau împrejurul mesei şi într-un sicriu poleit cu argint este adusă o parte din Sfântul lemn al Crucii.

Şi sicriul este deschis şi Sfântul lemn e scos afară, şi atât lemnul Sfintei Cruci, cât şi inscripţia sunt puse pe masă.

Astfel, când se pun acestea pe masă, episcopul, care este aşezat, ţine cu tărie, cu ambele mâini, de marginile lemnului Sfânt, iar diaconii, care sunt în picioare îl înconjoară pe el.

Şi există această gardă a diaconilor, fiindcă e obiceiul, ca poporul, atât format dintre catehumeni, cât şi dintre credincioşi, să vină de la primul până la ultimul, îngenunchind înaintea mesei, să sărute Sfântul lemn şi să treacă mai departe.

Şi fiindcă nu ştiu când, cineva a zis că a rupt şi a furat o parte din Sfântul lemn, s-a instaurat această gardă a diaconilor, care stau împrejur, preîntâmpinând faptul, ca să nu se mai repete acest eveniment încă odată.

Și tot poporul trece unul câte unul, cu toţii îngenunchind, ating Sfânta Cruce şi inscripţia, întâi cu fruntea şi apoi cu ochii lor, sărutând Sfânta Cruce şi trecând mai departe, dar niciunul nu îşi întinde mâna ca să o atingă.

Şi, după ce au sărutat cu toţii Sfânta Cruce, se merge mai departe, iar un diacon stând la pridvorul lui Solomon (the ring of Solomon) are cu el cornul cu care se ungeau în vechime regii.

Şi sărută de asemenea cornul şi se uită lung la acel pridvor al lui Solomon… şi tot poporul trece mai departe de la ceasul al 6-lea, intrând, câte unul, pe uşă şi ieşind tot câte unul.

Căci pentru aceasta e făcută în acest fel, ca să fie pentru procesiunea din această zi, adică din ziua a cincia, când s-au împărtăşit oamenii.

Şederea în faţa Sfintei Cruci: Ceasul al treilea

Şi, când am ajuns la ceasul al şaselea al zilei, ei merg cu toţii la Sfânta Cruce, şi chiar dacă plouă sau e cald, locul e întotdeauna plin de aer, astfel încât, se formează o curte foarte mare şi foarte frumoasă între Sfânta Cruce şi Anastasis. Aici se adună toţi oamenii într-un număr aşa de mare, încât nu mai este loc pe undeva până la urmă.

Scaunul este pus pentru episcop înaintea Sfintei Cruci şi de la ceasul al 6-lea şi până la ceasul al 9-lea nimic altceva nu se face, decât citiri, în felul următor.

În primul rând se citesc psalmii în care se vorbeşte despre Patimile Domnului, după aceea din Apostol, fie din epistolele Sfinţilor Apostoli, fie din Faptele lor, tot aşa, numai locurile care vorbesc despre Patimile Domnului şi apoi pasajele din Evanghelii, unde se citeşte despre câte a suferit El.

Apoi se citeşte din Prorocii, care au spus, cu mult înainte, că Domnul va suferi, apoi din Evangheliile, unde se mărturiseşte despre Răstignirea Sa.

De la ceasul al şaselea până la cel de al nouălea sunt citite acele pasaje şi sunt rostite imne, căci prin acestea se arată tuturor oamenilor, că oricare dintre Proroci au vestit cu mult înainte Patimile Domnului, pe cele pe care Sfintele Evanghelii le mărturisesc şi de care scrierile Sfinţilor Apostoli sunt pline.

Şi astfel, de-a lungul acestor trei ceasuri, poporul se gândeşte, că nimic nu s-a făcut fără să fie prorocit mai înainte şi că nimic nu a fost prorocit, care să nu se împlinească în mod desăvârşit. Şi rugăciunile sunt potrivite acestei zile şi ele se întrepătrund cu citirile de la un capăt la altul al slujbei.

Şi se poate vedea emoţia şi plânsul plin de jale al întregului popor la fiecare citire. Şi rugăciunile sunt minunate. Pentru că acolo, fie unul mic sau unul mare, care stă timp de trei ceasuri la slujbă, nu plânge, decât pentru aceea că înţelege, că Domnul a suferit toate aceste lucruri numai pentru noi.

De aceea, începând cu ceasul al nouălea, se citeşte pasajul din Evanghelia după Ioan, unde El Şi-a dat duhul. După citirea acestui pasaj, se spune o rugăciune şi urmează concedierea credincioşilor.

Slujba de seară

Şi când s-a făcut concedierea din faţa Sfintei Cruci, toate lucrurile sunt luate în Marea Biserică, la Martyrium şi acest obicei e în toată această săptămână, de la ceasul al nouălea…când se adună cu toţii în Martyrium…până târziu.

Şi, după concedierea de la Martyrium, ei merg în Anastasis, unde, atunci când ajung acolo, se citeşte pasajul din Evanghelie, unde Iosif primeşte trupul Domnului de la Pilat şi îl aşază în mormântul cel nou. Şi, după ce se termină citirea, se rosteşte o rugăciune, sunt binecuvântaţi catehumenii şi li se face concedierea.

Însă în acea zi nu se anunţă, că s-ar face priveghere la Anastasis, fiindcă se ştie, că poporul este obosit. Însă acesta e un obicei care se vede numai acolo.

Aşa că, toţi oamenii, care doresc sau mai degrabă pot să facă asta, pot să stea, pe când cei care sunt neputincioşi, nu pot să participe până dimineaţă.

Toţi cei din cler, care sunt în putere sau tineri stau însă la priveghere. Iar imnele şi antifoanele sunt rostite de-a lungul întregii nopţi, până dimineaţa.

Şi ţin slujba până la cântatul cel mare al cocoşilor, adică stau mult timp noaptea de veghe, de la primele ceasuri ale serii şi până la miezul nopţii.


sursa: Pelerina Egeria și Cultul Ortodox, traducere din limba engleză și comentarii de Pr. Dr. Dorin Octavioan Picioru, București, 2005.

Youtube
Instagram
Whatsapp
Telegram
Telegram
Telegram
Copiază
ro_RORO