Din relatările Cuvioasei Egeria – Joia Mare

„Joia[1] se face, de la cântatul celui dintâi cocoș, ceea ce este obiceiul să se facă până dimineața la Anastasis (biserica Învierii)[2]; la fel, la ceasurile al treilea și al șaselea[3]. La ceasul al optulea[4], după obicei, tot poporul se adună la Martyrium[5], mai devreme însă decât în celelalte zile, fiindcă otpustul[6] trebuie să se facă mai repede. Când tot poporul este adunat, se face tot ce este rânduit; în această zi, se săvârșește Sfânta Jertfă la Martyrium, iar otpustul se face, în același loc, către ceasul al zecelea[7]. Înainte de a se face otpustul, arhidiaconul înalță vocea și zice: „La cel dintâi ceas din noapte, să ne adunăm cu toții la biserica ce este în Eleona[8], căci mare osteneală ne așteaptă în noaptea zilei acesteia”. După otpustul de la Martyrium, se merge îndărătul Crucii; aici se cântă o cântare, episcopul face rugăciune și aduce Sfânta Jertfă și cu toții se împărtășesc. În afara acestei singure zile, niciodată în an nu se săvârșește Sfânta Jertfă îndărătul Crucii: ci doar în această zi. Când și aici se va fi făcut otpustul, se merge la Anastasis, se face rugăciune, sunt binecuvântați, după obicei, mai întâi catehumenii, apoi credincioșii, și se face otpustul. Apoi, fiecare se grăbește să meargă la casa lui să mănânce, căci deîndată ce vor fi mâncat, merg cu toții la Eleona, la biserica în care se găsește peștera în care, în această zi, a stat Domnul cu ucenicii Săi. Aici, până în jurul ceasului al cincilea din noapte[9], se cântă neîncetat cântări și antifoane potrivite cu ziua și cu locul și se fac citiri; se intercalează rugăciuni; se citesc, de asemenea, din Evanghelie, fragmentele în care Domnul a vorbit ucenicilor Săi, în această zi, așezați fiind chiar în peștera ce se găsește în această biserică[10]. Apoi, către ceasul al șaselea din noapte[11], se urcă la Imbomon[12] cu cântări, în locul de unde Domnul S-a înălțat la ceruri. Aici, de asemenea, se fac citiri, se cântă cântări și antifoane potrivite zilei; de asemenea, rugăciunile care se fac, rostite de episcop, sunt totdeauna potrivite cu locul și cu ziua”[13].

[1] Joia Mare

[2] De la cântatul primului cocoș, în biserica Învierii se cântau psalmi, cântări și antifoane, și se citeau rugăciuni la fiecare cântare și se continua astfel, cu privegherea, până dimineața (N.tr.).

[3] Cântatul de psalmi, cântări și antifoane (vezi nota 6) se puneau la ceasul al șaselea, și de-a lungul anului, iar, în timpul Postului Mare, şi la ceasul al treilea (N.tr.).

[4] Adică la orele 14:00.

[5] În vremea călătoriei care stă la baza acestui text (sec. IV), Biserica Învierii din Ierusalim avea o altă configurație. Astfel, locurile citate în text corespund după cum urmează: Anastasis – construcție circulară în mijlocul căreia se afla piatra de mormânt a Domnului. Acesta se deschidea, în partea estică, într-un atriu (numit, în text, capelă). În colțul sud-estic al atriului, se găsea piatra Golgothei, care lăsa să se vadă cum „pietrele s-au despicat” (Mt 27,51) – locul Crucii în text. De aici, „dinaintea Crucii” desemnează, de fapt, acest atriu. În partea de sud a Golgothei, se găsea o altă capelă mică – locul aşa-zis „îndărătul Crucii”. În continuarea spre sud a acestei capele, se găsea locul numit Martyrium, o biserică mare cu cinci naosuri, lată de treizeci de metri şi lungă de patruzeci, cu un pronaos ce se deschidea în strada principală din Ierusalim şi în care aveau loc adunările euharistice de duminica, precum şi mulțime de adunări cu prilejul praznicelor (N.tr.).

[6] Încheierea slujbei sau a rugăciunii (N.tr.).

[7] Adică la orele 16:00.

[8] Biserica Eleona – în traducere „biserica de pe Muntele Măslinilor” (de la numele muntelui în greacă ̉Ελαίων, la care se adaugă o terminație aramaică). În această biserică, se găseşte peştera în care a stat Domnul cu ucenicii Săi în timpul convorbirii ce a urmat Cinei celei de taină (N.tr.).

[9] Adică la orele 23:00.

[10] Lectionnaire Arménien, Ed. Renoux, Le Codex arménien Jérusalem 121.II. Édition comparée du texte et de deux autres manuscrits (PO 36,2), Turnhout 1971 precizează In 13,16 – 18,1 (39 ter: Renoux, p.135).

[11] Adică la miezul nopții.

[12] Locul Imbomon, (din grecescul εν βουνω, „pe colină”) desemnează vârful Muntelui Măslinilor de unde Domnul s-a înălțat la ceruri, nu departe de Eleona. Mai târziu, spre sfârşitul secolului IV, în acest loc, se va fi construit o biserică (N.tr.).

[13] Egeria – Jurnal de călătorie (Itinerariu), Sources Chrétiennes, Les Éditions du CERF, Paris, 1997, P. 279-281.