În a cincia zi se face totul după obicei, de la primul cântec al cocoşilor, dimineaţa devreme, la Anastasis, şi asta de la ceasul al treilea până la ceasul al şaselea.
Dar la ceasul al 8-lea tot poporul se adună împreună la Martyrium, după obicei, nu mai devreme decât în celelalte zile, fiindcă concedierea trebuie să fie făcută foarte devreme.
Astfel, când poporul e strâns la un loc, se face tot ce trebuie făcut şi împărtăşirea credincioşilor se face în acea zi în Martyrium, concedierea credincioşilor având loc după ceasul al 10-lea.
Dar, înainte ca să se facă concedierea, arhidiaconul îşi înalţă vocea şi zice: „Să ne adunăm cu toţii la prima oră a nopţii în Biserica, care este pe Eleon şi cu mare trudă să aşteptăm cu toţii ziua ce vine, în această mare noapte!”.
Apoi, după concedierea de la Martyrium, ei vin în spatele Sfintei Cruci, unde se spune numai un imn şi se face o rugăciune şi episcopul dă tuturor Sfânta Împărtăşanie şi toţi se împărtăşesc.
Căci nu există împărtăşire dată în spatele Sfintei Cruci în nicio zi de peste întreg anul, cu excepţia acestei singure zi.
Şi, după concediere ei merg la Anastasis, unde se face o rugăciune, catehumenii şi cei credincioşi sunt binecuvântaţi după obicei şi se face, şi aici, după aceasta, concedierea credincioşilor.
Rămânerea pe timpul nopţii pe Muntele Măslinilor.
Şi, după aceea, fiecare se grăbeşte să se întoarcă acasă ca să mănânce, fiindcă imediat după ce au mâncat, merg cu toţii la Eleon, în Biserica unde este peştera în care Domnul stătea cu Apostolii Săi în multe zile.
Şi aici, aproape cinci ceasuri din noapte sunt rostite imnele şi antifoanele rânduite acestei zile şi toate celelalte, inclusiv citirile, care se citesc în aşa fel, încât sunt întrerupte adesea de rugăciuni şi apoi se citeşte pasajul din Evanghelie, unde Domnul se adresează Ucenicilor Săi, că în acea zi El va fi pus în acel mormânt, care este în această Biserică.
Şi ei merg apoi, după ceasul al 6-lea din noapte, cu imne pe vârful Înălţării, pe locul unde Domnul S-a înălţat la cer, unde se citesc din nou citirile corespunzătoare, imnele şi antifoanele rânduite a fi rostite în această zi şi toate rugăciunile, care sunt făcute de episcop sunt, de asemenea, potrivite atât zilei, cât şi locului unde ne aflăm.
Oprirea la Ghetsimani.
Şi, la primul cântat al cocoşilor, ei se coboară de pe vârful Înălţării cu imne şi ajung la locul unde Domnul S-a rugat, despre care este scris în Evanghelie: Şi El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi S-a rugat şi celelalte (Lc. 22, 41).
Şi există acolo, în acel loc, o minunată Biserică, în care intră episcopul şi tot poporul, şi se face o rugăciune potrivită pentru acel loc şi acea zi, cu un imn compus special şi se rosteşte pasajul din Evanghelie, unde El le zice Ucenicilor Săi: „Privegheaţi, ca să nu cădeţi în ispită!”.
Şi după ce se citeşte întregul pasaj, se face o rugăciune.
Şi apoi, chiar şi împreună cu pruncii, pe jos şi cu imne, cu toţii coboară de pe Ghetsimani împreună cu episcopul, încât oamenii formează un număr foarte mare, deşi sunt cu toţii obosiţi de privegheri şi sleiţi de zilele postului şi fiindcă cei mai mulţi dintre cei care coboară sunt bolnavi, ei vin foarte încet, cu imne, din Ghetsimani.
Şi cele peste două sute de lumânări ale Bisericii sunt pregătite deja, ca să facă lumină la toţi oamenii care au venit.
La venirea lor de la Ghetsimani, mai întâi este făcută o rugăciune, după rânduială, apoi e cântat un imn, după care se citeşte pasajul din Evanghelie, unde se spune, că Domnul a fost prins.
Şi când se citeşte acest pasaj este un aşa de mare geamăt şi oftat în toţi oamenii, încât cu toţii varsă lacrimi iar plângerea şi cuvintele lor pot fi auzite până în oraş.
Întoarcerea în Ierusalim.
Din acest ceas ei merg cu imne către oraş, mergând pe jos şi ajung la porţi (la porțile Ierusalimului), cam în vremea când un om poate să se recunoască cu un alt om şi apoi o iau drept prin mijlocul oraşului.
Cu toţii, toţi oamenii, deopotrivă mari şi mici, bogaţi şi săraci, cu toţii sunt gata, pentru ca în această zi unică, niciun suflet să nu plece de la priveghere până dimineaţa.
Astfel episcopul este condus de la Ghetsimani până la porţile Ierusalimului şi, apoi, prin întregul oraş, până la Sfânta Cruce.
sursa: Pelerina Egeria și Cultul Ortodox, traducere din limba engleză și comentarii de Pr. Dr. Dorin Octavioan Picioru, București, 2005.
RO 
IT