ÎNTÂMPINÁREA DÓMNULUI. Sărbătoare împărătească sau domnească închinată zilei în care Sfânta Fecioară Maria, conformându-se prescripțiilor Legii Vechi (Luca 12, 8), a mers la templul din Ierusalim, la 40 de zile de la nașterea Mântuitorului, pentru slujba de curățire. Aici, Pruncul Iisus a fost întâmpinat de Dreptul Simeon (Luca 2, 22 ș.u.). Este ținută pe 2 februarie. În timp ce Tradiția Ortodoxă pune accentul pe întâmpinarea Domnului de către Dreptul Simeon, Tradiția Romano-Catolică dedică această sărbătoare curățirii Sfintei Fecioare Maria (Festum Purificationis Beatae Mariae Virginis), considerând-o sărbătoare mariologică. Prima mențiune documentară privitoare la această sărbătoare o găsim în Jurnalul de călătorie al pelerine Egeria, scris prin anii 382-384, unde această sărbătoare este numită Quadragesimae Epiphania. Întrucât în vremea aceea Nașterea Domnului era serbată la Ierusalim pe 6 ianuarie, odată cu Epifania, Întâmpinarea Domnului era serbată la 40 de zile după Epifanie, adică pe 14 februarie.
Generalizarea sărbătorii Întâmpinării Domnului în Răsărit are loc în sec. al VI-lea. La Roma a fost introdusă în anul 494, în timpul Papei Gelasius. Schimbarea datei de serbare de la 2 februarie s-a făcut în anul 534, în timpul și la intervenția împăratului Justinian. În prezent, doar creștinii armeni mai serbează Întâmpinarea Domnului pe 14 februarie. Această sărbătoare este întâlnită și la protestanții luterani.
Sursa: Dicționar de Teologie Ortodoxă, Ed. Basilica, București, 2019, p. 506.
