BOTÉZUL DÓMNULUI. Eveniment din istoria mântuirii, în care Domnul Iisus Hristos este botezat la râul Iordan, de către Sfântul Ioan. Este numit în popor Boboteaza, Epifaniasau Teofania (Ἡ Ἐπιφάνεια, τὰ Θεοφάνεια του Κυρίου – Arătarea Domnului) și este și o sărbătoare împărătească instituită în amintirea botezului primit de Mântuitorul din mâna Sf. Ioan Botezătorul în Iordan (Mt 3, 13-17). Se mai numește și arătarea Domnului sau a Dumnezeirii, pentru că, la botezul Mântuitorului, El S-a arătat pentru prima dată lumii ca Mesia și, de asemenea, S-a arătat întreagă Sfânta Treime: Fiul, care Se botează în Iordan, Duhul Sfânt, coborându-Se sub formă de porumbel, și Tatăl, mărturisind din cer: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit” (Mt 3, 13-17). Botezul Domnului se serbează pe 6 ianuarie. Este una dintre cele mai vechi sărbători creștine, menționată încă din sec. al III-lea. La început s-a serbat împreună cu Nașterea Domnului, până în sec. al IV-lea, când au fost separate. Denumirea de Epifanie se mai păstrează la greci și la catolici. Sărbătoarea mai are și denumirea de sărbătoarea luminilor, căci de Bobotează se botezau catehumenii în vechime, botezul fiind socotit ca o luminare. Ajunul Bobotezei este zi de post negru sau ajunare. În aceeași zi se săvârșesc în biserică Ceasurile împărătești și se sfințesc apele. De asemenea, în ziua Botezului se face sfințirea mare a apei sau Agheasma mare. În ajun și în zilele premergătoare Botezului Domnului, preoții stropesc casele și gospodăriile credincioșilor cu Agheasma mare.
Sursa: Dicționar de Teologie Ortodoxă,Ed. Basilica, București, 2019, p. 136-137.
