Dicționar teologic: Antimis

dictionar teologic

ANTIMÍS. (gr. antiminsion = în loc de masă; lat. antimensium) Obiect liturgic confecţionat dintr-o pânză de in sau mătase în formă dreptunghiulară, cu dimensiunile de 50-60 cm, având zugrăvit pe el scena punerii în mormânt. Pe lângă aceasta, pe antimis se mai pictează: crucea răstignirii, cununa de spini, ciocanul şi cuiele, suliţa, buretele cu oţet şi fiere, cocoşul care a cântat de trei ori. În cele patru colţuri ale antimisului se zugrăvesc cei patru Evanghelişti, iar pe marginea lui se înscriu cuvintele troparului: „Iosif cel cu bun chip…”. Pe spatele lui, într-un buzunărel, se aşază moaşte sau relicve de sfinţi. În partea de jos, antimisul poartă data şi semnătura ierarhului care l-a dat şi parohia căreia i-a fost destinat. El este expresia apartenenţei canonice a preotului faţă de episcop. De aceea, antimisul se reînnoieşte întotdeauna la începutul păstoririi fiecărui episcop nou întronizat. Când episcopul îl va opri pe preot de la slujire, îi ia mai întâi antimisul, fără de care nu se poate săvârşi Liturghia. Antimisul datează din vremea persecuţiilor din primele secole ale creştinismului, când creştinii, surprinşi de persecutori, fugeau cu Sfintele Daruri învelite într-o pânză.
De asemenea, slujind Liturghia pe mormintele martirilor, ei se foloseau tot de o pânză în loc de Sfânta Masă. În ambele cazuri, această pânză a devenit un fel de Sfântă Masă pe care se putea sluji Liturghia, mai ales că în ea se aşezau Sfinte Moaşte, care a devenit antimis, adică „în loc de masă”. El s-a păstrat şi după persecuţii, fiind folosit pe Sfânta Masă şi în cazurile în care se săvârşeşte Liturghia în afară de altar: pe câmpul de luptă, în vreme de calamitate, pe scene, în aer liber etc. Antimisul se sfinţeşte de către episcop, prin ungere cu Sfântul Mir şi stropirea cu apă sfinţită. El simbolizează giulgiurile de îngropare ale Mântuitorului. El are un acoperământ, numit iliton, care simbolizează mahrama de pe capul Mântuitorului.
________________________________________
Sursa: Dicționar de Teologie Ortodoxă, Ed. Basilica, București, 2019, p. 58-59.

Scroll to Top