AGHIÁSMĂ. (gr. aghiasmos – sfințire) Ierurgie ce presupune sfințirea apei și sfințirea lucrurilor și obiectelor prin stropirea cu aceasta. Este cel mai des săvârșită în activitatea liturgică pastorală a preotului. Termenul de aghiasmă, popular aiasmă, desemnează atât apa sfințită, cât și slujba de sfințire a ei. Aghiasma este de două feluri: mare și mică. Aghiasma mare (ὁ μέγας αγιασμος του ύδατος) se săvârșește o dată pe an, în ziua de Bobotează (6 ianuarie), în unele parohii fiind săvârșită și în ajunul acestui praznic. Se numește aghiasmă mare fiindcă are o rânduială mult mai dezvoltată decât cea a aghiasmei mici, în care intră trei paremii, Apostol și Evanghelie, ectenia mare, cu cereri speciale pentru sfințirea apei, marea și frumoasa rugăciune de sfințire a apelor, atribuită Sf. Sofronie al Ierusalimului, și dubla epicleză, prin invocarea de trei ori a Duhului Sfânt pentru sfințirea apei. Se mai numește Aghiasmă mare și pentru că apa de la Bobotează are o putere deosebită, iar sfințirea ei are loc chiar în ziua în care Domnul și Mântuitorul Iisus Hristos a sfințit apele, prin botezul Său în apele Iordanului.
Aghiasma mică(gr. ὁ μικρος αγιασμος του ύδατος) se mai numește în unele părți și sfeștanie sau feștanie, care înseamnă luminare sau slujba luminării, sens pe care la început îl avea numai aghiasma mare. Aghiasma mică se săvârșește în biserică, în casele creștinilor, la râuri și fântâni, izvoare, în grădini, țarine și în orice loc cuviincios, la cererea credincioșilor. Ea se săvârșește în biserici în prima zi a fiecărei luni a anului, la 1 august, adică începutul Postului Adormirii Maicii Domnului, la 1 septembrie, care este începutul anului bisericesc și la Izvorul Tămăduirii, adică în vinerea Săptămânii Luminate, și de câte ori este nevoie. Slujba aghiasmei mici este mai scurtă și deosebită de cea a aghiasmei mari. Ambele se găsesc în Molitfelnic sau Aghiasmatar.
Aghiasma mare se păstrează în biserică în Aghiasmatar sau în alt vas special și este folosită la o serie de slujbe, mai ales ierurgii, cum ar fi sfințirea crucii și a troițelor, a clopotului, a vaselor și veșmintelor bisericești. Se dă ca mângâiere și credincioșilor care sunt opriți de la Sfânta Împărtășanie de către duhovnic. Credincioșii o păstrează în vase speciale și o consumă după Bobotează, la praznice mari și de câte ori este nevoie. Aghiasma mică se păstrează în biserică și la casele credincioșilor și se consumă mult mai des decât cea mare.
AGHIASMATÁR. I. Carte de cult care cuprinde slujbele Sfintelor Taine și ierurgii. Aghiasmatarul este o prescurtare a Molitfelnicului, la început făcând parte din acesta, iar din 1950 a fost tipărit ca o carte aparte de cult.
II. Vasul de argint în care se păstrează în biserici aghiasma mare și mică. Vas sub formă de căldărușă de aramă, folosit mai ales în Banat, în care se poartă aghiasma mare cu care preoții stropesc casele credincioșilor, la soroacele îndătinate.
III. Construcție anexă bisericilor paleocreștine, în care se săvârșea și se păstra aghiasma.
Sursa: Dicționar de Teologie Ortodoxă, Ed. Basilica, București, 2019, p. 34.
