DEZLEGÁREA PÓSTULUI. Acţiunea de a ridica interdicţiile specifice postului.
Acţiunea de a dezlega, de a desface o legătură, de a elibera de unele îndatoriri este redată în limba greacă prin termenii: luvein şi luvsin.
Dezlegarea postului în anumite împrejurări excepţionale este o îngăduinţă a Bisericii, o dispensă pentru anumite categorii de credincioşi, într-un anumit context.
Autoritatea bisericească, prin iconomie bisericească, îi dispensează, instituind, astfel, un regim derogatoriu pentru dezlegarea postului, fără a se face abuz. Astfel, cei bolnavi sunt dispensaţi de a posti (Can. 69 Ap.; 10 Tim. Alex.).
În ceea ce priveşte Sfânta Taină a Cununiei şi Logodna sunt oprite de Biserică a se săvârşi în posturile de peste an: Postul Paştilor, căci „nu se cuvine a ţine nunţi sau zile de naştere în Patruzecime” (Can. 52 Laod.), interzicându-se săvârşirea de nunţi şi de zile de naştere în Postul Mare pentru că „nu se cuvine ca, creştinii, mergând la nunţi, să joace sau să sară, ci să mănânce sau să dejuneze cuviincios, precum se cuvine creştinilor” (Can. 53 Laod.); Postul Naşterii Domnului; Postul Sf. Apostoli Petru şi Pavel şi Postul Adormirii Maicii Domnului, alte posturi fiind şi: miercurea şi vinerea în cursul săptămânii, precum şi sărbătorile care sunt prăznuite cu post: Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august) şi Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie). Săvârşirea cununiilor mai este oprită, de asemenea, între Sărbătoarea Naşterii Domnului (Crăciunul) şi Botezul Domnului, precum şi în Săptămâna Luminată a Învierii, până la Duminica Sf. Apostol Toma, atunci când credincioşii ar trebui să petreacă în chip duhovnicesc, evitând petrecerile de tot felul, între care şi petrecerea de nuntă. În acest sens, Părinţii Sinodului Trulan precizează prin Can. 66: „Se cuvine ca, de la sfânta zi a Învierii lui Hristos, Dumnezeul nostru, până la noua duminică (duminica următoare), întreaga săptămână să o petreacă credincioşii fără întrerupere în sfânta Biserică, în psalmi şi cântece (imne), petrecând şi în cântări duhovniceşti, bucurându-se întru Hristos, şi sărbătorind şi îndeletnicindu-se cu cetirea dumnezeieştilor Scripturi şi îndestulându-se cu Sfintele Taine. Căci astfel vom fi şi înviaţi împreună cu Hristos şi împreună înălţaţi. De aceea, în nici un chip să nu se facă în zilele arătate alergări de cai sau alte jocuri obşteşti (populare)”.
Există şi pentru cazurile excepţionale posibilitatea dezlegării, a dispensei, însă, în general, recomandabil este de a se evita primirea Sfintei Taine a Cununiei în timpul oprit de Biserică, iar episcopii să evite a dezlega pentru administrarea Tainei Cununiei în post.
În privinţa postului, Biserica Ortodoxă învaţă prin a doua poruncă bisericească: „Să ţinem toate posturile de peste an”, iar a noua poruncă bisericească face referire tocmai la nunţi şi alte ospeţe în perioada de post: „Să nu facem nunţi şi ospeţe sau alte petreceri în timpul posturilor”. Perioada postului este hotărâtă de Biserică drept mijloc de înfrânare a poftelor rele, pentru biruirea ispitelor şi a păcatelor prin rugăciune stăruitoare. Numai prin post şi rugăciune, prin credinţa lucrătoare prin iubire (Ga 5, 6), credinţă care are drept roade faptele bune, omul poate să propăşească în virtute, să-şi atingă scopul existenţial, prin actualizarea chipului lui Dumnezeu din el şi tinderea ontologică spre asemănarea cu Creatorul, Mântuitorul, Sfinţitorul şi Judecătorul lui şi unirea cu El. Prin urmare, Biserica interzice săvârşirea de nunţi în post, precum şi în timpul praznicelor împărăteşti, pentru că astfel de evenimente sunt prilejuri de veselie, incompatibile atât cu perioada de post – în care este interzisă participarea la bucurii şi plăceri, postul fiind o perioadă de înfrânare trupească şi sufletească – cât şi cu marile sărbători creştine a căror bucurie duhovnicească poate fi umbrită de veselia nunţii şi transformată în desfătare lumească.
(Sursa: Dicționar de Teologie Ortodoxă, Ed. Basilica, București, 2019, pp. 268-269)
