Cuvinte filocalice

Diavolul este atât semănătorul plăcerii, cât și aducătorul durerii, Sfântul Maxim Mărturisitorul

Diavolul este și dușman, și răzbunător al lui Dumnezeu. Este dușman când din ură față de El își dă aparența unei iubiri pierzătoare față de noi, oamenii, îndemnându-ne prin patimile de bunăvoie ale plăcerii să alegem în locul bunurilor veșnice lucrurile trecătoare. Prin acestea, furându-ne apoi toată dorirea sufletului, ne desface cu totul de dragostea de Dumnezeu, făcându-ne dușmani cu voia ai Făcătorului. Iar răzbunător este când, dezvelindu-și toată ura sa față de noi, care i-am ajuns datornici din pricina păcatului, cere pedepsirea noastră. Căci nimic nu desfată mai tare pe diavol ca omul pedepsit. Îngăduindu-i-se aceasta și scornind una după alta suferințele patimilor fără de voie, se năpustește ca un vifor fără milă asupra celor peste care a dobândit, din îngăduința lui Dumnezeu, putere, neurmărind să împlinească o poruncă divină, ci dorind să-și sature patima urii sale împotriva noastră. El vrea, ca sub marea povară a necazurilor dureroase, sufletul sfârșit de slăbiciune să-și taie de la sine puterea nădejdii în Dumnezeu, făcând din întâmplările dureroase care vin peste el nu pricini pentru reculegerea minții ci pricini de necredință. Dumnezeu, bun fiind și vrând să smulgă din noi cu totul sămânța păcatului, adică plăcerea care desface mintea de la iubirea de Dumnezeu, îngăduie diavolului să aducă asupra noastră chinuri și pedepse.
Prin aceasta El usucă veninul plăcerii de mai înainte cu chinurile sufletului și, în același timp, vrea să sădească ura și desăvârșita scârbire față de cele prezente, care dezmiardă numai simțurile, ca față de unele ce nu aduc nimic altceva decât pedepse prin folosirea lor. El vrea, mai departe, să facă din puterea pedepsitoare și din ura de oameni a aceluia o pricină a readucerii forțate la virtute a celor ce au alunecat de bunăvoie din ea.
Deci diavolul este numit „sluga lui Dumnezeu” ca cel ce, cu îngăduirea lui Dumnezeu, pedepsește pe păcătoși, rămânând totuși apostat și tâlhar viclean, ca unul ce are aplecarea voinței foarte înrudită cu a celor ce s-au îndepărtat de Dumnezeu prin plăcere. Căci e drept să fie chinuiți de diavol cei ce au îmbrățișat cu voluptate planurile lui viclene prin păcatele de bunăvoie. Astfel, diavolul este atât semănătorul plăcerii, cât și aducătorul durerii prin pătimirile fără de voie.

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie (26) în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți, care arată cum se porte omul curăți, lumina și desăvârși în vol. III – traducere din grecește, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, membru al Academiei Române, Ed. Humanitas, București, 2017, p. 92-93.