Despre citirea cea după Dumnezeu, Sfântul Petru Damaschin
(…) Nu lumea e rea, ci patimile (…)
Nici un lucru care se face după Dumnezeu, cu smerenie, nu este rău. Cu toate acestea, sunt deosebiri între lucruri și îndeletniciri. Tot ce este în afară de trebuința neapărată, adică tot ce nu ajută la mântuirea sufletului sau la viața trupului, i se face piedică celui ce vrea să se mântuiască. Fiindcă nu mâncărurile, ci lăcomia pântecelui este rea; nu banii, ci împătimirea; nu grăirea, ci grăirea în deșert; nu cele dulci ale lumii, ci neînfrânarea; nu dragostea către ai tăi, ci lenevirea de la cele bine-plăcute lui Dumnezeu, ce se naște de aici; nu hainele trebuitoare pentru acoperire și ferire de frig sau de arșiță, ci cele de prisos și de mult preț; nu casele pentru a te apăra cu ai tăi de fiare și de oameni răi, ci cele cu două și cu trei caturi, mari și mult costisitoare; nu a avea un lucru, ci a nu-l avea spre trebuință neapărată; nu a avea cei ce trăiesc în sărăcie cărți este rău, ci a nu le avea spre citirea cea după Dumnezeu; nu a avea prieteni, ci a avea pe cei ce nu sunt spre folosul sufletului; nu femeia este un rău, ci curvia; nu bogăția, ci iubirea de argint; nu vinul, ci beția; nu mânia firească dată spre osândirea păcatului, ci întrebuințarea ei împotriva semenilor noștri; nu a stăpâni e rău, ci a fi iubitor de stăpânire; nu slava, ci iubirea de slavă și slava deșartă, care e și mai rea decât acestea; nu a avea virtute, ci a-ți închipui că o ai; nu cunoștința, ci părerea că ai cunoștință și, ceea ce e mai rău decât aceasta, necunoașterea neștiinței tale; nu cunoștința adevărată, ci cunoștința mincinoasă; nu lumea e rea, ci patimile; nu firea, ci cele contrare firii; nu unirea în cuget, ci unirea pentru a face rău, și nu pentru mântuirea sufletului; nu mădularele trupului, ci reaua lor folosire. Căci nu ni s-a dat vederea ca să poftim cele ce nu trebuie, ci ca, văzând făpturile să slăvim prin ele pe Făcătorul și să umblăm bine spre cele de folos sufletului și trupului nostru; nici urechile spre a auzi bârfirea și vorbirea netrebnică, ci pentru a auzi cuvântul lui Dumnezeu și toată vorbirea pe care o auzim de la oameni, de la păsări și de la celelalte, și din aceasta să slăvim pe Făcător; nici mirosul spre a ne moleși sufletul și a slăbi tăria lui prin mirosuri plăcute, ci pentru a răsufla și a primi aerul dăruit nouă de Dumnezeu și a-L slăvi pe El pentru aceasta, fără de care nimeni nu poate trăi trupește, nici om, nici dobitoc.
Sfântul Petru Damaschin, Din dumnezeieștile învățături duhovnicești ale cuviosului Părintelui nostru Petru Damaschin, Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți, care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși în vol. V – traducere din grecește, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, membru al Academiei Române, Ed. Humanitas, București, 2017, p. 105-106.
RO 
IT