Consimțământul informat reprezintă acordul în cunoștință de cauză al pacientului în legătură cu intervențiile medicale ce pot avea consecințe imprevizibile, cu alte cuvinte reprezintă o formă de autorizare care trebuie exprimată de un pacient pentru a primi orice tratament de sănătate (desigur după informațiile necesare asupra cazului de către personalul sanitar care îi propune).
Pacientul are dreptul dar și datoria de a cunoaște toate informațiile disponibile cu privire la sănătatea cât și la boala sa, având posibilitatea să ceară personalului sanitar toate informatiile necesare alături de posibilitatea esențială de a alege, în mod informat, ceea este mai bine și adecvat pentru el. Scopul cererii de consimțământ informat este, prin urmare, de a promova libertatea de alegere a individului în contextul deciziilor medicale având la bază informarea despre starea sa și tratamentul propus din partea echipei medicale. Tot la fel de bine, consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale din partea pacientului trebuie explicate acestuia.
Constituția italiană prevede că nimeni nu poate fi obligat la un tratament medical specific decât prin lege. Pacientul trebuie să știe că medicul va acționa numai spre binele său, conform Declarației de la Geneva respectându-se – dreptul său la autodeterminare.
Conform Cartei Drepturilor Omului „fiecare om adult și sănătos psihic are dreptul la autodeterminare”. Atât legea cât și Codul deontologic al medicului, prevăd ca „pentru investigaţiile paraclinice şi planul de tratament, medicul este obligat să ceară consimţământul informat al pacientului sau al reprezentantului legal al acestuia”.
Obținerea consimțământului se face după ce pacientul este informat în funcție de capacitatea acestuia de înțelegere, clar și cu referire directă la actul medical care urmează a fi efectuat, comunicându-se orice informație utilă pentru a lua o decizie în deplină cunoștință de cauză. Regulile prevăd despre așa numitul consimțământ informat că trebuie să conțină diagnosticul și tratamentul propus cu riscurile aferente acestora, precum și perspectivele, respectiv pericolele unui tratament medical alternativ. Orice pacient are dreptul legal să decidă ce proceduri medicale pot fi aplicate corpului său.
Obținerea consimțământului informat are implicații și consecințe de natură etică, juridică și, nu în ultimul rând, aspecte practice care ar trebui cunoscute atât de medici cât și de pacienți pentru o bună aplicare a lor.
De obicei, consimțământul este furnizat în formă scrisă. Acest consimțământ mai este cerut de lege în anumite situații, de exemplu: la donațiile de sânge, în cadrul studiilor clinice pentru experimentarea unui tratament, sau în investigarea medicală, respectiv a unor infecții precum HIV, anestezie, transplant de rinichi între ființele vii, întreruperea sarcinii voluntare, etc.
Vârsta legală pentru exprimarea consimțământului informat este de 18 ani.
Dacă pacientul este major, dar nu poate decide, este tutorele legal care trebuie să dea consimțământul tratamentului. În cazul intervenţiilor medicale de urgenţă, consimţământul reprezentantului legal al pacientului nu mai este necesar. Însă în cazul, solicitării consimţământului reprezentantului legal, pacientul trebuie să fie și el implicat în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de înţelegere.
În cazul în care echipa medicală consideră că intervenţia este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuză să-şi dea consimţământul, decizia este declinată unei comisii de arbitraj de specialitate.
Când pacientul nu-şi poate exprima voinţa, dar este necesară o intervenţie medicală de urgenţă, personalul medical are dreptul să deducă acordul pacientului dintr-o exprimare anterioară a voinţei acestuia.
Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără consimţământul său, cu excepţia cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului şi evitării suspectării unei culpe medicale.
Nerespectarea de către personalul medico-sanitar a confidenţialităţii datelor despre pacient şi a actului medical sau a celorlalte drepturi ale pacientului, atrage după caz, răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală, conform prevederilor legale.
Medic Mirela Bălan
«Medicul este obligat să respecte voința exprimată de pacient de a refuza tratamentul medical sau de a renunța la acesta și, în consecință, este scutit de răspunderea civilă sau penală. Pacientul nu poate solicita tratamente de sănătate contrare legii, eticii profesionale sau bunelor practici de îngrijire clinică; ca răspuns la astfel de solicitări, medicul nu are obligații profesionale». ( Articolul 1, paragraful 6, legea nr. 219/2017 )
RO 
IT